35

Uneori aș vrea să fiu în pielea ta
Să fiu eu vacă,
Să stau, să privesc timpul
Să rumeg iarba de peste tot
Și gura să-mi tacă.
Să alung răutăți, și uri, și lacrimi,
Cu coada vânturând în lung și în lat,
Așteptând văcarul să vină
Să mă ducă la adăpat.
Dar în loc de apă, aș bea doar iubire
Și sufletul mi l-aș umple cu cerul de vară cu stele,cu vânt și ploi repezi
Să mi-l pierd printre ele.
Aș visa toată ziua în verdele pășunii, printre margarete și ciulini,
Aș strivi cu limba tăunii
Ce mă-nconjoară haini,
M-aș tăvăli în noroiul din baltă cu ugerul plin,
Și-aș străbate kilometrii din poartă în poartă cu muget și alin.
Uneori aș vrea să fiu eu în pielea ta,
Să fiu vacă,
Dacă aș putea să mă mai nasc o dată,
Să mă strecor în munți, în înalt,
Să smulg firul ierbii, să-mi scald,
Vocalele și consoanele ițite în zor,
Să mă pierd în strigătul lor plutind printre nori!

Retezat, vacă la păscut

Poezie despre vaca la înălțime

Vaci pe malul Begăi , zona Iosefin Timișoara


În lanul de lucernă,
Vaca păștea.
Numai ea, eterna
Mugea,
Lucerna înflorea,
Ca o stea liliachie,
Străvezie.
In ea Calea Lactee
Dansa, pustie.
Universul plin de vaci
Plutea
Și maci
Și raci
Împleteau nocturne
În lume,
Aruncate,
Adunate
În infinitul albastru,
Sihastru,
Al sufletului meu, mereu, în lanul de lucernă
Greierii coseau simfonii,
Vii,
Negrii și amari,
Călători printre nori,
Adunau tijele mov,
Tijele roz,
De lucernă.
Iar vaca, eterna
Mugea
Și eu și ea,
Știam că lumea mergea,
Tăcută, vuind,
Strigând și asurzind,
Mută,
Pe drumuri lungi,
Și întortocheate,
Alese și înfundate,
Căutând înțelesuri
Și taine și enigme,
Și nimeni nu se oprea să privească
Lucerna ce înflorea,
Liliachie ca o stea…

Austria, Tirol 2015( fotografie realizată de Lara Nuțu)