Și dacă nu zidim iubire
În mâini vom ține piatră,
(Se sfarămă in vântul
Din miazăzi și noapte)
Nu mai găsim nici ușa
Nici casa ,nici covata
Pe care ne-au lăsat-o
Bunicii când au plecat din lume
Săpăm zadarnic
Cu mâinile mai goale
În temelia vieții
Și nu găsim chemarea
Nici varul ce albește
Și spală oase sfinte
Nici vorbe rătăcite ce zboară în astă minte.
Deci să zidim iubire
Și-ncepem cu măsură
Dar nu așternem ură
Nici false jurăminte
Să ridicam cupola
Și acoperiș de soare
Pe sobe și pe tinde
Și în vatră jar de stele,
Să punem la ferestre
Stropii mărunți de ploaie
Și pe la uși zăvor
De iarbă și de trestie,
Și scări de galbenele
Cu trepte de măceșe
Să împodobim pe țigle doar cuib de rândunele,
Și atunci când casa noastră
Se va sfinți în seară,
Să aprindem lumânare
Ca fiecare colț al ei
Să fie zi,
Și în fiecare ungher să atârne lune mii.
Deci să zidim iubire,
Să înălțăm azi
Cetate din ea
Pentru zilele ce vor urma,
Pentru toate zilele ce vor să fie,
Noi,numai noi putem zidi iubire!