În lanul de lucernă,
Vaca păștea.
Numai ea, eterna
Mugea,
Lucerna înflorea,
Ca o stea liliachie,
Străvezie.
In ea Calea Lactee
Dansa, pustie.
Universul plin de vaci
Plutea
Și maci
Și raci
Împleteau nocturne
În lume,
Aruncate,
Adunate
În infinitul albastru,
Sihastru,
Al sufletului meu, mereu, în lanul de lucernă
Greierii coseau simfonii,
Vii,
Negrii și amari,
Călători printre nori,
Adunau tijele mov,
Tijele roz,
De lucernă.
Iar vaca, eterna
Mugea
Și eu și ea,
Știam că lumea mergea,
Tăcută, vuind,
Strigând și asurzind,
Mută,
Pe drumuri lungi,
Și întortocheate,
Alese și înfundate,
Căutând înțelesuri
Și taine și enigme,
Și nimeni nu se oprea să privească
Lucerna ce înflorea,
Liliachie ca o stea…
Lazăr Elena 
Superb!! 😂 Neasteptat 💚💚
ApreciazăApreciază
🍀🍀🍀
ApreciazăApreciază
Ce bine o duc ele ,nu au nici o grija foarte frumoasa poezia plina de viață 🥰😘🐂🐃🐄🌾🌴🦋💐🌻
ApreciazăApreciază
🤗🤗🤗🤗
ApreciazăApreciază
Si acum o ironie:ii plina lumea aceasta de de boi și vacii 😉😉😜
ApreciazăApreciază
😍😂dar vaca din poezia mea e cea mai înțeleaptă ființă!
ApreciazăApreciază
Asta ii clar!😉
ApreciazăApreciază
😜😜😜😜
ApreciazăApreciază