Etichetă / ani

de elenalazar28

Nespus

Nespus de verde
A încolțit în mine,
Nespus de alb e în iarnă și în tine,
Nespus de roșu îți aduc în dar,
Nespus de albastru se întinde cerul fără de hotar,
Nespus de întinsă se revarsă
Iubirea și înflorește ca un crin în glastră,
Nespus de frig mă înconjoară,
Nespus de cald e înăuntru și afară,
Nespus de dor mi-e de tine,casă,
Când sărbătorile vin și le așez la masă,
Nespus de drag îmi este pământul pe care calc și-îi aduc cuvântul,
Nespus de alint eu te cuprind
Și îți colind
Și îți colind
Cu clopoțeii de argint
Cu mere roșii și cu nuci
Cu crengi de brad și cu cristale
Albe,albastre mărgăritare
Și îți vestesc în ceas de seară
Când liniștea ni se coboară
Când bucuria urcă, urcă,că prețuiesc tot ce mă-nconjoară,tot ce mi-ai dat iubită mamă, și tot ce voi lăsa și eu în urmă!

Mihaela Mladenovic și ,,miniatura”ei Alessia
de elenalazar28

Revoluția de la Timișoara(În memoria EROULUI IOSIF CACOCEANU)

Uneori te întreb pe tine cel care trăiești acum
Liber
Îmbuibat, saturat de așa zisa libertate
Tu cel democrat care îți întinzi oasele pe un pat,
Ale mele oase zac
În pământ, de ce a trebuit să mor,
Tocmai eu?
Să-mi vărs sângele pentru popor,
Se scriu pentru noi eroii
Poezii,
Discursuri tipice,
Atipice,
Memorii,
Critice,
Diacritice,
Cine mai știe ce nume am purtat?
Cine mai plânge sau gâtuie câte un oftat?
Cine îmi aude sufletul luat atât de devreme?
A-ți mai întrebat-o pe mama, tata, soția, soțul,fica, fiul,sora,fratele,bunica,bunicul ce mai fac?
Mai stau pe aceeași stradă în același toropit oraș?
I-ați dat un alt nume străzii, orașului?Numele meu ?
Aprindeți lumânări să ardă mereu…
Uneori,dar de cele mai multe ori stau de vorbă cu tovarășii mei aici în rai,
Pentru că suntem în rai(măcar atât am primit în afară de jelit)
Dumnezeu ne-a lăsat să locuim aici
Să numai știm de frici, de comuniști, de zile lungi întunecate
Chiar dacă ne este atât de dor
De tine frate,frate al meu în libertate,
Dor de părinți
Dor de copii
Dor de a mai strânge în brațe iubita ascunși anonimi printre cei vii,
Vouă vă este dor de noi
Acum în decembrie când plouă cu lacrimi
Și ninge cu rouă,nouă ne este dor de voi, dar nu ne mai întoarcem înapoi, rămânem aici,pentru încă o revoluție,o nouă constituție, vom alege un nou președinte,un nou rege care să ne țină minte!

Fotografie realizată de Lara Nuțu copilul meu postrevoluție în Amsterdam
de elenalazar28

Poezie de iubire de decembrie

Spală-mă pe față iubire
Cu gheață
Lacrimile mele fierbinți,
Se vor transforma în arginți
Cu care voi cumpăra sau voi vinde
Tot ce viața-mi va da de acum înainte.
Spală-mă iubire pe trup
Cu zăpadă
Ca oriunde mă duc
Toți să mă vadă
Că eu urc
Și că port o lumină a anilor de demult
Și-o împrăștii în lume
Si o ard cu tăciune,
Sfios în rugăciune
Să o pot rosti
Să mă pot posti
Să o pot propădui,să mă pot vesti
Oriunde,
Spală-mi oasele iubire cu stelele albe
Să fulguie gândul
Și iarna să-l scalde
Oricând cu tine,om bun, să rămâie în urma ta și mereu de acum înainte cuvintele, faptele tale, iubirile tale.!

Nicoleta Voica și Roxana Tamaș
de elenalazar28

De 13 Decembrie

Mamă mă ninge în decembrie
Și pe tine te întoarce timpul
La frumosul de atunci
Când a fost,
Mamă,tu știi că de fiecare dată mă întorc mereu acasă la tine,la,
Rotația din pântecele tău minunat când mi-era cald și mi-era bine,
Și ninge și cu fiecare ninsoare mai măruntă, mai multă,am crescut mare
Cuminte ,
Uită-te la mine,
Sunt tot mai frumoasă,
E ca și cum decembrie mi-ar împrumuta din semne e ca și cum aș lua din vreme
Din zilele tale tale
Pesemne,
Atunci când m-ai adus în lumină îngerii și-au pus pe frunte cunună de stele, au scrijelit în inimă
Și tu le-ai zâmbit
M-ai închinat înspre ele,
M-ai închinat în iubire
Senină,
M-ai nins,și de atunci tot ninge în decembrie!

Munteanu Irina și Nicolae
de elenalazar28

De Moș Nicolae

Sunt atât de cuminte Moș Nicolae,
Sunt atât de cuminte,
În fiecare seară îmi lustruiesc cu lacrimile putinței sau neputinței
Saboții de spital de gardă, sandalele roșii cu tocuri,botinele cu șireturi și mofturi
În ani,
Și-mi pare că sunt singura femeie de la mine din sat, de la Greci
Care stau de veghe pe veci,
Care am umblat și cu tine viață
Și cu tine moarte,
Sunt atât de cuminte în seara aceasta
Mă cuibăr plină de iubire și mă fac mică
Încât nuielușa ta să nu mă atingă,
Să-mi dăruie clipa stelele albe
Stelele albastre,stelele roz,
Să vă pot mângâia pe voi,
Să fulguie iarna
Cu mii de culori,pentru că eu sunt atât de cuminte, sunt rază de soare,fluture ce-n zbor vă ating inimile care dor!

Liana Pleșa
de elenalazar28

Poveste despre brazi

Braazi de vânzare,
Din pădurea cea mare,
Brazi împodobiți cu durere, cu tăcere,cu lacrimi, cu zâmbete,cu stele,
Braazi pentru voi toți, bunici și nepoți,
Mame și iubite,pisici și căței,
Mulți braaaazi pentru ei
Marfă de contrabandă
Pe puțini lei!
Vânzătorii de iarnă se întrec între ei
Care au mai multe ghirlande de vorbe de dor,
Beteală de sânge,și iubire și nori,
Aleargă,se îmbrâncesc, se calcă în picioare
Până în seară când își fac socoteală cu sârbătorile din urmă
În care împodobeau brazii cu mere,cu nuci,cu covrigi, cu dulci colinzi și arginți…

Dar vânzătorii sunt triști,


Și plâng după ierni trecute
Cu braaazi de iubire,
Cu globuri albastre de cer,
Și pene albe de îngeri
Și frunze de meri,cu secunde pline, cu secunde senine și ar dori să se întoarcă la tine acele secunde pline, să le alungi supărarea,să le pui în casă,cu cinste și alai și frumuseții trecute prinos să îi dai!

Ivancu Diana Nicoleta (costumul Dianei este vechi de peste 90 de ani și aparține comunei Buteni județul Arad era purtat de fetele din corul căminului cultural, iar în prezent este purtat de către femeile corului bisericii ortodoxe)
de elenalazar28

Patria mea România

Patria
Patria mea
Pe care o vestesc
De câte ori mă opresc în altă Patrie
Și nu mă rușinez că Patria mea este România Și o vestesc ca pe o mare bucurie
Și mi-e dor în fiecare zi de ea
Și mi-e dor de locul acasă
Și mi-e dor de tine casă
Și de câte ori revin
Cu un suspin de întoarcere Cu ochii înecați în lacrimi de tot ce se grăiește în românește de tot ce înseamnă mame și tați bunici și frați Chiar dacă mi-e sufletul plin de alte frumuseți
De alte pământuri
Știu că locul meu este aici
Știu că numele meu nu poate fi rostit într-o altă limbă
Știu că arterele mele sunt pline de supa de găină cu tăieței cu jumări
Cu cozonaci și cu mucenici
Cu cireșe pârguite în mai
Cu șorici
Că buzele mele cântă colinzi
Că trupul meu miroase a fânețe și brazi
Miroase a Carpați a Dunăre și e albastru sărat și tulbure asemenea cântecului melcului copilăriei
Că mi-l îmbrac în iie
Și sunt atât de frumoasă
Încât numai noi puteam să creăm Pasărea măiastră
Patria le-am dat-o din multă dragoste copiilor mei
Cu genele tinereții fără de bătrânețe și vieții fără de moarte
Patria sunt tot ce sunt eu
Și mi-o duc și mi-o port
Peste tot
Și v-o las vouă s-o duceți mai departe Patria mea România ești tu și voi cei plecați cei veniți în zile voi ce rămâneți cu cuvinte și gânduri în mine rostind aceeași limbă și aceeași iubire

de elenalazar28

Poezie despre ploi

Despre ploile de toamnă fiecare dintre noi avem o poveste
O viroză
O psihoză
O dragoste
Un tremurat
Un oftat
Un strănut
O renunțare
O provocare
Dar pentru fiecare dintre noi toate acestea sunt un trecut
Iar noi invitații la o înmormântare
Poate a propiilor noastre ploi de toamnă
Poate a unei iubiri trăite și rătăcite în alt pat
La o altă masă
Lângă o altă femeie sau alt bărbat
Poate ceașca de ceai cu mult zahăr fierbinte uitată pe un dulap
Poate vă las pe voi să-mi scrieți despre ploi
Despre…
Poate va veni din nou o altă toamnă cu un alt barometru cu o altă măsurătoare cu un alt septembrie octombrie sau noiembrie cu o altă vreme și o altă boală poate vom rămâne noi sau voi doi poate poate

Nieuwegein Olanda ( fotografie realizată de Andrada Pătruca)
de elenalazar28

Acum

Acum am o anumită vârstă decentă
Pentru a putea să mă avânt în lume
Acum nu îmi mai este rușine cu petele stinghere și mahmure negre de pe obrazul meu drept
Acum chiar îmi pot permite să numai merg drept
Câtă o șchiopăteală desculță prin ploaie
Sau printre frunzele mucegăite de toamnă
Sau un mers echilibristic pe sfoară
Mă poate distinge dintre altele mai tinere
Dar mai am mult de învățat pentru a vă da voie să-mi spune-ți sau să mă strigați:
Hei doamnă L.E
Eeeeehe
Întârzie groparii
Împart colivă și colaci
Și beau în draci
Și se vor pensiona cu dureri cronice de spate
Bolnavi de adenom de prostate
Până mă voi întâlni cu ei
Acum deocamdată doresc încă să-mi mai plimb câinele adorat
Să fac mătănii și gingășii de femeie prin pat
Să citesc poezie și nonficțiune
Să fac marmeladă de mure și prune
Să merg la petreceri on-line
Prezentări de modă și expoziții cu un crai
Să învârt pahare de prosecco mionetto în mâini
Și să vă uit să nu vă uit până am
Să adorm năucă în fum acum când în sfârșit am o vârstă decentă și nu e secretă!

Fragment de tablou din cadrul vernisajului ,,gestuar” al artistei Nora Blaj ce are loc la Galeria Calpe din Timișoara România