De tristețe

Astăzi îngerul tău a rămas șomer
Numai lucrează pentru tine
Era trist și ieri și alaltăieri,
L-am văzut, știa că nu-ți este bine
A vorbit cu Maimarele nostru
El îți știa rostul,
Atât de multe a-ți povestit
A-ți stat la taclale ca între prieteni i-ai spus cât de mult ai iubit, ți-a spus cât de mult te-a iubit,
Cât de mult vei iubi
Și acolo în rai
Dar ție ți-este oprit să mai stai aici cu el,
Ți s-au terminat penele,
Eu de durere ți-am sfârtecat aripile
Eu
Ți-am luat mantaua albă de nea
Să-l înfășor,
Ți-am smuls inima,
Căci îmi va fi dor
Și le-am transmis și celor de la Forțele de muncă din rai
Că dacă tu nu ai mai avut zile să-i dai
Nu vei primi nici indemnizație de șomaj
L-ai luat azi,
Mi l-ai luat azi,
Nu vei primi nici pensie de boală,
Nici lacrimi, și nici o sudalmă,
De strigat nu îl voi mai striga decât pe el,
Nu voi rosti rugăciuni de nici un fel
Dar ca să te iert,fiind liber acum și dezlegat să-ți faci de cap,promite-mi că mereu vei purta
Dragostea mea,
Dragostea mea!

Revoluția de la Timișoara(În memoria EROULUI IOSIF CACOCEANU)

Uneori te întreb pe tine cel care trăiești acum
Liber
Îmbuibat, saturat de așa zisa libertate
Tu cel democrat care îți întinzi oasele pe un pat,
Ale mele oase zac
În pământ, de ce a trebuit să mor,
Tocmai eu?
Să-mi vărs sângele pentru popor,
Se scriu pentru noi eroii
Poezii,
Discursuri tipice,
Atipice,
Memorii,
Critice,
Diacritice,
Cine mai știe ce nume am purtat?
Cine mai plânge sau gâtuie câte un oftat?
Cine îmi aude sufletul luat atât de devreme?
A-ți mai întrebat-o pe mama, tata, soția, soțul,fica, fiul,sora,fratele,bunica,bunicul ce mai fac?
Mai stau pe aceeași stradă în același toropit oraș?
I-ați dat un alt nume străzii, orașului?Numele meu ?
Aprindeți lumânări să ardă mereu…
Uneori,dar de cele mai multe ori stau de vorbă cu tovarășii mei aici în rai,
Pentru că suntem în rai(măcar atât am primit în afară de jelit)
Dumnezeu ne-a lăsat să locuim aici
Să numai știm de frici, de comuniști, de zile lungi întunecate
Chiar dacă ne este atât de dor
De tine frate,frate al meu în libertate,
Dor de părinți
Dor de copii
Dor de a mai strânge în brațe iubita ascunși anonimi printre cei vii,
Vouă vă este dor de noi
Acum în decembrie când plouă cu lacrimi
Și ninge cu rouă,nouă ne este dor de voi, dar nu ne mai întoarcem înapoi, rămânem aici,pentru încă o revoluție,o nouă constituție, vom alege un nou președinte,un nou rege care să ne țină minte!

Fotografie realizată de Lara Nuțu copilul meu postrevoluție în Amsterdam