Timișoara Timișoara

Nu au mai contenit să ucidă…
Au ucis toți îngerii atunci
Străzile erau însemnate de aripile lor sfârtecate,
Deasupra cerului pluteau pene roșii și sânge, iubire, amintiri, lacrimi,
În oraș se auzeau strigate, urlate, cuvinte:
Libertate, Speranță, Dreptate, Viață,Moarte!
Acum se depun jerbe gingașe pe morminte
Cine mai știe?
Cine mai plânge?
Cine își mai aduce aminte?Facem economie la hârtie, electricitate, gaz, democrație
De parcă nu am avea de toate!?
Facem ceea ce am făcut din ‘89 încoace
Tăiem păduri, creștem copii fără să le implementăm cuvinte grele ca: patrie, identitate, majestate…în schimb noi ceilalți care am privit îngerii căzuți facem
Haz de necaz, de trecut,
Ridicăm din umeri,strângem averi, strângem din dinți, strângem tăceri,
Plecăm peste hotare,
Ne spunem:
Lasă-mă-n pace!
Doar ei îngerii de atunci
Ne mai bat în ferestre
Poate într-o zi, într-un ceas,
Cineva se trezește!

Timișoara azi( 33 de ani au trecut de la Revoluție)

Revoluția de la Timișoara(În memoria EROULUI IOSIF CACOCEANU)

Uneori te întreb pe tine cel care trăiești acum
Liber
Îmbuibat, saturat de așa zisa libertate
Tu cel democrat care îți întinzi oasele pe un pat,
Ale mele oase zac
În pământ, de ce a trebuit să mor,
Tocmai eu?
Să-mi vărs sângele pentru popor,
Se scriu pentru noi eroii
Poezii,
Discursuri tipice,
Atipice,
Memorii,
Critice,
Diacritice,
Cine mai știe ce nume am purtat?
Cine mai plânge sau gâtuie câte un oftat?
Cine îmi aude sufletul luat atât de devreme?
A-ți mai întrebat-o pe mama, tata, soția, soțul,fica, fiul,sora,fratele,bunica,bunicul ce mai fac?
Mai stau pe aceeași stradă în același toropit oraș?
I-ați dat un alt nume străzii, orașului?Numele meu ?
Aprindeți lumânări să ardă mereu…
Uneori,dar de cele mai multe ori stau de vorbă cu tovarășii mei aici în rai,
Pentru că suntem în rai(măcar atât am primit în afară de jelit)
Dumnezeu ne-a lăsat să locuim aici
Să numai știm de frici, de comuniști, de zile lungi întunecate
Chiar dacă ne este atât de dor
De tine frate,frate al meu în libertate,
Dor de părinți
Dor de copii
Dor de a mai strânge în brațe iubita ascunși anonimi printre cei vii,
Vouă vă este dor de noi
Acum în decembrie când plouă cu lacrimi
Și ninge cu rouă,nouă ne este dor de voi, dar nu ne mai întoarcem înapoi, rămânem aici,pentru încă o revoluție,o nouă constituție, vom alege un nou președinte,un nou rege care să ne țină minte!

Fotografie realizată de Lara Nuțu copilul meu postrevoluție în Amsterdam