Maria suntem noi toate mamele din lume, Parcă inimile noastre poartă același nume Bucuria nașterii, Bucuria aducerii în lumea aceasta A speranței, A iertării, A strângerilor de mână ca-ntr-o cunună Nedezlegată,magică, curată, A supunerii în bunătate, A încrederii că poți că se poate Dar mai ales, A iubirii. Clătinavă-se-vor arborii Își vor pleca capetele, Își vor frânge rădăcinile Munții vor amuții în tremure Peste pustii, Dar iubirea, Iubirea mereu va fi, Mamele nu vor pieri Și inimile lor vor purta numele Maria!
Lenu Indru într-o combinație de costum popular cu piese tradiționale din Banat, Maramureș și Ucraina
Braazi de vânzare, Din pădurea cea mare, Brazi împodobiți cu durere, cu tăcere,cu lacrimi, cu zâmbete,cu stele, Braazi pentru voi toți, bunici și nepoți, Mame și iubite,pisici și căței, Mulți braaaazi pentru ei Marfă de contrabandă Pe puțini lei! Vânzătorii de iarnă se întrec între ei Care au mai multe ghirlande de vorbe de dor, Beteală de sânge,și iubire și nori, Aleargă,se îmbrâncesc, se calcă în picioare Până în seară când își fac socoteală cu sârbătorile din urmă În care împodobeau brazii cu mere,cu nuci,cu covrigi, cu dulci colinzi și arginți…
Dar vânzătorii sunt triști,
Și plâng după ierni trecute Cu braaazi de iubire, Cu globuri albastre de cer, Și pene albe de îngeri Și frunze de meri,cu secunde pline, cu secunde senine și ar dori să se întoarcă la tine acele secunde pline, să le alungi supărarea,să le pui în casă,cu cinste și alai și frumuseții trecute prinos să îi dai!
Ivancu Diana Nicoleta (costumul Dianei este vechi de peste 90 de ani și aparține comunei Buteni județul Arad era purtat de fetele din corul căminului cultural, iar în prezent este purtat de către femeile corului bisericii ortodoxe)
Decembrie Ninge iubire cu stele Stele magice cu gust de smirnă și turtă dulce Ne poleim sufletele spre aduceri aminte Ne întoarcem în nopțile calde ale copilăriei Mâine îți voi citi promit că mâine îți voi citi o poveste, despre a fost și numai este…
Primul meu costum popular ( eu și sora mea cea mare Dorina)
Patria Patria mea Pe care o vestesc De câte ori mă opresc în altă Patrie Și nu mă rușinez că Patria mea este România Și o vestesc ca pe o mare bucurie Și mi-e dor în fiecare zi de ea Și mi-e dor de locul acasă Și mi-e dor de tine casă Și de câte ori revin Cu un suspin de întoarcere Cu ochii înecați în lacrimi de tot ce se grăiește în românește de tot ce înseamnă mame și tați bunici și frați Chiar dacă mi-e sufletul plin de alte frumuseți De alte pământuri Știu că locul meu este aici Știu că numele meu nu poate fi rostit într-o altă limbă Știu că arterele mele sunt pline de supa de găină cu tăieței cu jumări Cu cozonaci și cu mucenici Cu cireșe pârguite în mai Cu șorici Că buzele mele cântă colinzi Că trupul meu miroase a fânețe și brazi Miroase a Carpați a Dunăre și e albastru sărat și tulbure asemenea cântecului melcului copilăriei Că mi-l îmbrac în iie Și sunt atât de frumoasă Încât numai noi puteam să creăm Pasărea măiastră Patria le-am dat-o din multă dragoste copiilor mei Cu genele tinereții fără de bătrânețe și vieții fără de moarte Patria sunt tot ce sunt eu Și mi-o duc și mi-o port Peste tot Și v-o las vouă s-o duceți mai departe Patria mea România ești tu și voi cei plecați cei veniți în zile voi ce rămâneți cu cuvinte și gânduri în mine rostind aceeași limbă și aceeași iubire
Cu gură de lup Te sărut Cu buze de lupoaică Te îmbrățișez Cu mirosul meu de jivină străină Te adulmec în noapte Cu mersul meu rătăcit în pădure Te urmăresc Să nu te fure Alte iubiri Cu ochii mei negri și suri Te văd oriunde te-ai ascunde în iarnă Și asemenea animalului sălbatic Am să mă pierd Într-o lume departe Când ai pleca iubire!
Timișoara Expoziția Nicolae Sabin Dancu (realizată de Beta)
Despre ploile de toamnă fiecare dintre noi avem o poveste O viroză O psihoză O dragoste Un tremurat Un oftat Un strănut O renunțare O provocare Dar pentru fiecare dintre noi toate acestea sunt un trecut Iar noi invitații la o înmormântare Poate a propiilor noastre ploi de toamnă Poate a unei iubiri trăite și rătăcite în alt pat La o altă masă Lângă o altă femeie sau alt bărbat Poate ceașca de ceai cu mult zahăr fierbinte uitată pe un dulap Poate vă las pe voi să-mi scrieți despre ploi Despre… Poate va veni din nou o altă toamnă cu un alt barometru cu o altă măsurătoare cu un alt septembrie octombrie sau noiembrie cu o altă vreme și o altă boală poate vom rămâne noi sau voi doi poate poate
Nieuwegein Olanda ( fotografie realizată de Andrada Pătruca)
Ea este toamna mea Cu bestiale culori Desprinse din trupurile noastre Atâta galben Atâta fum De parcă ne-am arde iubirile pe drum De parcă nu ne-ar mai rămâne nimic Mult mai târziu Vom deveni candele
Mame
Post
Iubire
Sacrificiu
Solstițiu Și alb În înalt Vom fi cer Rugăciune Iar pentru alții Vom fi stea Călătoare în inimi pe o mare de suflete Stea de soare în toamna mea de acum!
Paris 23.11.2021 (fotografie realizată de Lara Nuțu)
Astăzi vă voi hrăni Cu inima mea Vă voi da firimituri de carne încinsă și stinsă din ea Apoi, voi zbura! Voi să luați doar dorul din ea, Răsfirați-l în zarea albastră și întinsă a lumii Iubirea mea să ajungă tuturor Scrisă și liberă asemenea vouă păsări ale cerurilor! În curând voi pleca într-o altă toamnă Albastră sau ninsă Poate toamna polară, De aceea grăbiți-vă și mușcați sau gustați măcar E de post, Are doar lacrimi,zâmbete,brațe firave și lungi ca niște ațe, Picioare desculțe, Picioare care mereu aleargă, Cu glezne subțiri și verzi priviri, Și cuvinte, Multe cuvinte Pentru voi toți, Cuvinte rostite în nopți, în tăcere, în ploi, în soare și ninsori pline de culoare, dar îngerul meu îmi șoptește:Hei nu-mi este foame deloc,astăzi sunt foc!
Acum am o anumită vârstă decentă Pentru a putea să mă avânt în lume Acum nu îmi mai este rușine cu petele stinghere și mahmure negre de pe obrazul meu drept Acum chiar îmi pot permite să numai merg drept Câtă o șchiopăteală desculță prin ploaie Sau printre frunzele mucegăite de toamnă Sau un mers echilibristic pe sfoară Mă poate distinge dintre altele mai tinere Dar mai am mult de învățat pentru a vă da voie să-mi spune-ți sau să mă strigați: Hei doamnă L.E Eeeeehe Întârzie groparii Împart colivă și colaci Și beau în draci Și se vor pensiona cu dureri cronice de spate Bolnavi de adenom de prostate Până mă voi întâlni cu ei Acum deocamdată doresc încă să-mi mai plimb câinele adorat Să fac mătănii și gingășii de femeie prin pat Să citesc poezie și nonficțiune Să fac marmeladă de mure și prune Să merg la petreceri on-line Prezentări de modă și expoziții cu un crai Să învârt pahare de prosecco mionetto în mâini Și să vă uit să nu vă uit până am Să adorm năucă în fum acum când în sfârșit am o vârstă decentă și nu e secretă!
Fragment de tablou din cadrul vernisajului ,,gestuar” al artistei Nora Blaj ce are loc la Galeria Calpe din Timișoara România
Îngerului meu i s-a făcut somn E scurtă acum ziua în noiembrie E pâclă E rece Ba uneori e și cald (Mai închidem caloriferul economie) E ceață cu semne ireale Bizare Și trupul meu e umflat și articulațiile mă dor de umezeală Îmi cere el îngerul perne și dună Și-i spun că nu le mai am Că penelor lui i-am pus cutumă Și le-am împrăștiat pe drum Dar îi promit că am să-l țin la mine în brațe Și capul lui plecat de smerenie am să-l pun Pe umeri Pe inimi Pe viață Și am să-i cânt duios și am să-l legăn ușor ca pe un prețios odor Că atâta iubirea zace în mine Încât atunci când el va pleca Îmi va rămâne puf și pene albe în amintire încât pot face și o saltea pe care în sfârșit mă pot întinde și eu să mă pot odihni pe ea!
Lazăr Elena 