A nins iubitule azi noapte
Cu îmbrățișările mele, cu șoapte
Spuse molâu la urechea ta dreaptă ridată
Mirat,că tu nu ningi
Și nu mă atingi,cu frig,
Dar eu te aud cum mă colinzi,
Cum tu mă strigi
Strângând chitara,
Și parcă atuncea vara se pătrunde
Pe noi lungimi fierbinți de unde
La radio,boemă și grăbită,
Dar eu îi cânt doar iernii și mă îmbrac în alb
Ușor ca fulgul
Și mă ard,
Și-n fiecare noapte
Am să ning,
Pe trupul tău să mă preling
Să nu mă uiți,să mă tot,știi
Frumoasa ta din fiecare zi.
Nespus de verde
A încolțit în mine,
Nespus de alb e în iarnă și în tine,
Nespus de roșu îți aduc în dar,
Nespus de albastru se întinde cerul fără de hotar,
Nespus de întinsă se revarsă
Iubirea și înflorește ca un crin în glastră,
Nespus de frig mă înconjoară,
Nespus de cald e înăuntru și afară,
Nespus de dor mi-e de tine,casă,
Când sărbătorile vin și le așez la masă,
Nespus de drag îmi este pământul pe care calc și-îi aduc cuvântul,
Nespus de alint eu te cuprind
Și îți colind
Și îți colind
Cu clopoțeii de argint
Cu mere roșii și cu nuci
Cu crengi de brad și cu cristale
Albe,albastre mărgăritare
Și îți vestesc în ceas de seară
Când liniștea ni se coboară
Când bucuria urcă, urcă,că prețuiesc tot ce mă-nconjoară,tot ce mi-ai dat iubită mamă, și tot ce voi lăsa și eu în urmă!
Uneori te întreb pe tine cel care trăiești acum
Liber
Îmbuibat, saturat de așa zisa libertate
Tu cel democrat care îți întinzi oasele pe un pat,
Ale mele oase zac
În pământ, de ce a trebuit să mor,
Tocmai eu?
Să-mi vărs sângele pentru popor,
Se scriu pentru noi eroii
Poezii,
Discursuri tipice,
Atipice,
Memorii,
Critice,
Diacritice,
Cine mai știe ce nume am purtat?
Cine mai plânge sau gâtuie câte un oftat?
Cine îmi aude sufletul luat atât de devreme?
A-ți mai întrebat-o pe mama, tata, soția, soțul,fica, fiul,sora,fratele,bunica,bunicul ce mai fac?
Mai stau pe aceeași stradă în același toropit oraș?
I-ați dat un alt nume străzii, orașului?Numele meu ?
Aprindeți lumânări să ardă mereu…
Uneori,dar de cele mai multe ori stau de vorbă cu tovarășii mei aici în rai,
Pentru că suntem în rai(măcar atât am primit în afară de jelit)
Dumnezeu ne-a lăsat să locuim aici
Să numai știm de frici, de comuniști, de zile lungi întunecate
Chiar dacă ne este atât de dor
De tine frate,frate al meu în libertate,
Dor de părinți
Dor de copii
Dor de a mai strânge în brațe iubita ascunși anonimi printre cei vii,
Vouă vă este dor de noi
Acum în decembrie când plouă cu lacrimi
Și ninge cu rouă,nouă ne este dor de voi, dar nu ne mai întoarcem înapoi, rămânem aici,pentru încă o revoluție,o nouă constituție, vom alege un nou președinte,un nou rege care să ne țină minte!
Spală-mă pe față iubire
Cu gheață
Lacrimile mele fierbinți,
Se vor transforma în arginți
Cu care voi cumpăra sau voi vinde
Tot ce viața-mi va da de acum înainte.
Spală-mă iubire pe trup
Cu zăpadă
Ca oriunde mă duc
Toți să mă vadă
Că eu urc
Și că port o lumină a anilor de demult
Și-o împrăștii în lume
Si o ard cu tăciune,
Sfios în rugăciune
Să o pot rosti
Să mă pot posti
Să o pot propădui,să mă pot vesti
Oriunde,
Spală-mi oasele iubire cu stelele albe
Să fulguie gândul
Și iarna să-l scalde
Oricând cu tine,om bun, să rămâie în urma ta și mereu de acum înainte cuvintele, faptele tale, iubirile tale.!
Mamă mă ninge în decembrie
Și pe tine te întoarce timpul
La frumosul de atunci
Când a fost,
Mamă,tu știi că de fiecare dată mă întorc mereu acasă la tine,la,
Rotația din pântecele tău minunat când mi-era cald și mi-era bine,
Și ninge și cu fiecare ninsoare mai măruntă, mai multă,am crescut mare
Cuminte ,
Uită-te la mine,
Sunt tot mai frumoasă,
E ca și cum decembrie mi-ar împrumuta din semne e ca și cum aș lua din vreme
Din zilele tale tale
Pesemne,
Atunci când m-ai adus în lumină îngerii și-au pus pe frunte cunună de stele, au scrijelit în inimă
Și tu le-ai zâmbit
M-ai închinat înspre ele,
M-ai închinat în iubire
Senină,
M-ai nins,și de atunci tot ninge în decembrie!
Liturghiile săvârșite în duminicile de decembrie
Ne coboară în suflet
Ne urcă în albastrul cerului
Ne apleacă capul a mirare în renaștere și speranță
Ne moaie genunchii în rugăciune
Și ochii ni se inundă cu ploi și ninsoare
Ne întind pe lespede și pe pământul ce tremură de frig dar care
Mai apoi se umple de rod
Ne încing sufletul cu un curcubeu și un zălog
A iubirii dintre mine și tu
Dintre voi și Ea
Dintre noi și El
Dintre lumina dată de,,Răsăritul cel de sus”
Nu vom fi apus
Nu vom înceta a crede în iubire
Niciodată!
Bântuită iarnă de ger
De polei,
De ploi care te mucegăiesc și te rod pe dinăuntru
De-ți pocnesc articulațiile și scrâșnesc de durere în tăcere,
Parcă îmi vine, sigur îmi vine
Să mă împachetez cu pălării și ochelari de soare
Cu rochii roșii cu modele etno și cu buline
Și să negociez o croazieră pentru mâine,
Să fac escale chiar și o sută, prin porturi și orașe colorate,
Să mă scufund în apele albastre,
Să stau cu burta mea de doamnă doar la soare,
Să învârt măsline coapte și acide
În deți de gin sau de Martini,
Să uit să pun cuburi de gheață(le las acasă și în piață)
Să răsucesc paiul în gură,
Și tu să mă iubești peste măsură!
Sunt bine.
Le poftesc în binele meu
Pe bufnițele albe și pe căprioare,
Pe reni,
Pe iepuri,
Și pe vulpi,
Și-n loc de vânătoare
Am să fac un târg,
De Crăciun,
O să vă dăruim,și nu o să fim negustori
Zile minunate și magice de sărbători,
Vise împletite cu stele ninse în trupul lor
Și vise împlinite,
Și sărutări pe inimi, tuturor,
Să fie pentru toți și pentru toate
Belșug de bunăstare,bunătate,
Și Steaua Nordului să vă răsară
Din zori de zi și până-n seară
Să fiți tot tineri, veseli și zglobii,cu suflete naive de copii,
Să vă purtați mereu cu cinste și cu fală,
Să fiți feriți de necazuri și boală,
Să nu vă doară trupul, să nu vă rănească nimic ce-i rău din lumea aceasta pământească,
Să se sloboade raiul peste voi,
Să vă iubiți, să fiți mereu un ,,doi”
Să nu vă lăcrimeze ochii de tristeți,
Să vă treziți mereu în calde dimineți,
Să stiți a vă ierta și a prețui
Minuni,să fiți minuni albastre , vii!
Se sfârsește decembrie ca o pasăre rănită
Ce caută un loc de parcare
Pe țărmurile tale mare,
Pe piscurile tale înzăpezite, munte,
Dar eu în fiecare zi l-am colorat
Cu roșu, nu de treflă
Roșu de inimă,
Curat
Îndrăgostit de tine, viață.
Cum îți începi ziua în decembrie iubire?
Oare,
Ne întindem nărăvașe în pat
Ne tragem plapumele matlasate peste cap,
Stăm până la amiază îmbrăcate în pijamale flaușate sau ne jucăm
De-a ascunselea în zăpada moale,noi și o pisică albă,mică,
Iar după-masă poate ne și bem cafeaua, ceaiul sau ciocolata neagră, fierbinte și cu gulere de frișcă,
Și ronțăim prăjiturele cu cranț și nuci și cu bezele,
Și poate seara ne mai și iubim,
Sau poate iar ne punem în pat și mai citim,
Și lenevim, și lenevim
Și stelele polare le privim
Și adormim cu gândul doar la ele
La cerul magic și mistere!
Lazăr Elena 