Etichetă / culoare

de elenalazar28

Poezie pentru noi femeile

Înainte de toate, am fost fetițe cu codițe din puf de lebădă neagră, Apoi,adolescente cu ochii mari, infinit de mari Cuprinși de multe orizonturi, Apoi, iubite cu inimi în care încăpeau versuri și cârlionții întâilor bărbați. Apoi, am stat și noi puțin întinse în duminica însorită, Ne-am împodobit pântecul cu flori de iasomie, busuioc,trandafir,lauri și mirt, Apoi, ne-am crescut în ani eroii, eroii de poveste, eroii lumii neuitați și Penelopele, Șeherezadele și Mariile sufletului nostru
Am purtat cruciade și războaie, ne-am înmormântat tați și frați. Apoi, când ne-am împlinit rostul Ne-am înveștmântat trupul cu iilee cu amintiri și împliniri. Pe frunte și pe cap ne-am pus broboada de sudoare și iubiri! Cât de frumos am crescut! Cât de măreț și trainic am înălțat! Cât de înalt am crezut! Și am creat și am dat! Dacă nu am fi fost noi pământul ar fi rămas pustiu, tern, rece, sărac, sângele nostru l-a hrănit, sânii noștri albi cu pace l-au alăptat, Norii de primăvară au purtat nucleele țesute de mâna noastră cu ARN și ADN, oasele, mărgele și stele, Mângâiere de vânt în cuvânt. Peste tot! Universul acesta are numele tău de femeie…

Eu la 18 ani
de elenalazar28

De Dragobete

De Dragobete păsările își aleg perechea pe viață, ziua se sparge în cristale de gheață,
Susură iubirea pe buzele mele,
Liniștea sărutului te-nvăluie în taină, în primăvara ce vine,
Eu te-am ales demult, să-mi fii secundă și anotimp,
Să-mi fii pântec în care rodește sămânța în timp,
Să-mi fii scut în fața dușmanilor văzuți și nevăzuți,
Mâna ta mă apără, mâna ta mă hrănește,
Eu sunt pasărea care iubește și de atâta dragoste își scutură penele și-și face cuibul în văzduh din oasele îngerilor și din ochii lor de mărgele,
Eu sunt pasărea ce arde de dragostea ta, pierzându-se in stele!

Timisoara, Piata Operei
de elenalazar28

Melancolic și de dor

Azi îmi răsfir mărgelele de sticlă de Murano pe degete
Mătănii de curcubee
De iubire peste Mediterană
Sticlă albastră diafană
Irizații de marmură și argint
Mărgelele îmi străpung unghiile și carnea
Ca și cum m-ar crucifica
Și-ar da din învierea mea
Viață insulei,Veneției i-aș da din iubirea mea,
Păcatele mele
Spălate
Adultere
Uitate
Iertate
Și grele.
Cuiele
Cu care mă pironiți
Rogu-vă trimiteți-le
acasă
Copiiilor mei,
Iubitului meu,
Legate cu fire de mătase
Moștenire peste ani și zile
Amintire a trecerii mele pe aici!

Veneția, acuarelă realizată de pictorul Nicolae Iorga
de elenalazar28

Poem de iubire, pentru copilul meu

Am realizat puține sau mai multe în lumea aceasta cutremurată azi de pandemie, de vaccinuri, furată,în zilele mele de femeie lunguiață cu strungă în tinerețe șireată ,așezată între dinții din față, cu fața tăiată de nevoi și de voi,
In afara iubirii,n-am descoperit nimic,nu am exersat suficient gramatica sau aritmetica, fizica sau chimia,nu am nici măcar permis de vânătoare sau șofat,
Mi-a rămas doar un oftat dintr-o seară demult, tare demult,pe la șapte și acela acum pare atăt de departe…
Nu am făcut parte din nici o mișcare socială,nu m-am înscris în nici un partid ,doar am iubit minunăția creației.
Poate părea anost,dar mereu am fost o visătoare și nu le dădeam înțelesurilor vreun rost,le văruiam în culoare.
Însă mai presus de orice am dăruit pâmântului încă o fiică, minunată,frumoasă ,nespus de bună perfectă pentru noi care o cunoaștem,care sigur va fi mult mai înțeleaptă decât am fost sau voi fi eu vreodată.
De iubit oricum iubește mai mult decât mine pentru că în inima ei s-au adunat toate genele bunicilor , străbunicilor, stră, străneamurilor cu areneurile și adeneurile din vieți,
Iar ea fiica mea de-a doua le va rodi într-un pom al cunoașterii mai măreț, mai îndrăzneț.
Azi, inima mea, i-o pun în palme să o poarte mereu cu ea,să o călăuzească ca o stea în lunga și nesfărșita creștere a ei în spațiu și timp,în galaxii!

Copila răsfățată(sculptură realizată de Radu Ignat)
de elenalazar28

De februarie

Sprijinite stau zilele în februarie
Înlățuite cu fiare de ploi sau nea,
Fiecare za a lanțului ce leagă secunda se rupe în iubire și ea,
Se sfarămă în inima mea.
Tânjesc după soare, suspin după mare,
Miros a primăvară,
Miros a pământ ce poartă urme de ciută,
M-aș întinde pe cer ca să alung zilele scurte și slute,
M-aș colora în violet de brândușă,
Cu gulerul galben și gușă,
M-aș încolți într-un măr pădureț cu brațe lungi și pas săltăreț,
Și aș zăvorî iarna la ușă,
Să aștepte până am să prind soarele roz, mare în plasa inimii tale,
Și m-aș încălța cu noile sandale,
Iar pe capul meu mic, neînțelept aș pune pălăria de paie,
Să aștepte iarna,
Și eu să aștept căldura verii ce-mi stăruie în piept!

Tablou realizat de Liana Nicolae

de elenalazar28

Poezie de duminică

Se împrăștie iarna în noi cu repeziciune,
Iarna ce vine,cu nori,
Cu norii grei de zăpadă alunecă în mine.
Mi-aș înhăma zilele la sanie
Să tragă sufletul meu alb
Încărcat de iubire,
Să-l alerg printre stele,
Lăsând noi pași curcubeului din ele,
Pași mari și mov și roz de ninsoare,pași pe lumină,pe cuvinte și pe locuri,
Și aș pune și puțin roșu de sânge pe alocuri
Și verde de brazi
Ca să arzi de iubire în iarna ce vine,
Cu nori, norii grei de zăpadă
Ce alunecă în tine.

Fotografie realizată de Liliana Drăghia
de elenalazar28

Colind despre inimi


În mâini țin inimile voastre
Fulguite a nu știu câta oară
De prima zăpadă,
Ce înfășoară drumul pe care mergeți
Lăsând urme pestrițe de jivine, divine
Adulmecând în ceas de noapte
Iarna ce vine.
În mâini țin
Inimile voastre,
Topite de strigăt, adormite în vise,
Colorate în alb de zăpada sfântă ce cade din înalt.
Troienite sunt inimile voastre
Ce trăiesc și nu îngheață,
Îngerii le împodobesc chipul
În joacă cu iubire și pene,
De aceea eu țin acum inimile voastre ca semne
Puțin câte puțin, le alint, le colind
Peste vreme,
Le încălzesc în pumni
Și apoi le răsfir să ardă în lume
Să fie lumini!

Fotografie realizată de Tamara Gajac(12 ani)
de elenalazar28

Sunt Everest

Fotografie realizată de Călin Leucuța

Am fost plecată multe zile într-o țară
Țara bolnavilor de covid,
Țară cu soare arid,
Și cer fără stele,
Credeam că eu sunt singura stea printre stele,
În țara aceea, noi umblam rătăciți cu plămânii sufocați
Fără oxigen,
Cu plămâni pozitivi care gem,
Cu plămâni care cer
Care cer într-una și nu primesc răspuns,
Spuneam că uneori mi-e de ajuns,
Că e destul,
Dar în țara din care plecasem
Erau prietenii mei negativi,
Erau îngerii mei lăsați acasă,
În plâns și speranță,
Care-mi strigau: ,,Nu te lăsa, ești puternică, ai să treci și peste asta!”
Uneori ajungeau la mine frânturi de rugăciune, de bine,
Unele silabe rostite în gând, țipând ,
Promisiuni, amintiri, mesaje, convorbiri.
Parcă plămânul drept mă lăsa,
Iar cel stâng, mă privea cu inima mea
Și inima mea și a voastră negativă mereu se atrăgea,
Și secunda polarizată astfel, se făcu iar de oxigen,
Și azi numai gem,
Și azi trăiesc și iubesc
Și știu că sunt supraviețuitorul acestui pământ,
Că pot să mai strig,să râd și să cânt,
Că sunt Everest!!!

de elenalazar28

Decembrie

Decembrie, ar trebui să poarte numele Maria,
Fără de ea, neaua nu ar mai fi nea,
Nu am sărbători Crăciunul,
Nu ar fi ziua împodobită cu beteală și crengi de măr țesute cu fire de urzeală,
Nu ar trâmbița îngerul Gabriel,
Nu am colinda cu lerui ler,
Și nu am zdrăngăni,
Clopote de aramă,
Nu am înverzi ieslea casei noastre cu smerenie și taină,
Nu am iubi,
Nu am posti,
Nici nu am ști
De lumina aleasă
Și steaua rămasă în locul ei pe câmpia de mătase a Betleemului,
Maria, ar trebuie luna aceasta de iarnă rebotezată,
Când ne promitem să fim mai buni,
Să nu ne certăm, să ne iertăm,
Să adunăm imnuri, cântări, slavă și rugi în inimile noastre
Roșii de speranță, de încredere,
Și de mai bine, ninse și albe în iarna ce vine!

Israel, tablou realizat de Bracha Brym-Lavee
de elenalazar28

Poezie de 1 decembrie ziua națională a României

Bucerdea Vinoasa ( Alba-Iulia 01.12.2018)

Eu locuiesc în Timișoara, România, de-o viață și azi îmi pun tricolorul pe brațe,
Tu, prieten drag, trăiești în Franța, Saint-Denis,
Mulți te invidiază, e de vis,
Tu de 1 decembrie îi cumperi soției un parfum Cartier,
Ca să te ierte c-ai uitat s-o iei de la coafor ieri,
Dar mirosul lui îți amintește de borșul de fasole
Pe care îl făcea Ana meșterului Manole!
Tu, alt prieten drag trăiești în Germania, Berlin,
Îți prăjești azi de 1 decembrie albii cârnați,
Și parcă totuși ți-e foame și ai gusta de la Recaș, cel mai bun vin.
Tu, alt prieten drag viețuiești în New-York, SUA,
La tine, mâine vine ziua,
Acum e noapte, dar parcă somnul nu se lipește de sufletul tău,
Parcă-ți lipsește zâmbetul mamei din Gorj, și ți-e greu.
Tu, alt prieten ești rezident în Zurich, Elveția și azi de 1 decembrie îți privești noua achiziție, cu mândrie,
Un stilou Mont Blanc,
Și începi să scrii despre zăpada ce cade acum peste Carpați,
Mai albă, mai moale, mai pură
Și Alpii îți par acum gri, somnoroși, mohorâți și de zgură.
Tu, alt prieten drag hoinărești prin malluri în Dubai, Emirate,
Dar gândurile-ți pleacă în zbor, neuitate,
La ciolanul de porc din cuptor,
Scăldat în bere și untură și la ciulama,
Și ți-ai vinde pe loc diamantele de pe deget
Pentru o plăcintă cu brânză și urdă sau varză murată și o sarma.
Iar, tu prieten drag din Salzburg, Austria,
Îti pregătești azi schiurile și clăparii,
Dar ai vrea să pleci acasă la bunica în Apuseni, să tai bușteni,
Să duci cârnații, șoncul și slănina la iernat
În afumătoare mică lângă brad.
Și voi toți prieteni aruncați în lumea întreagă
Azi , de 1 decembrie, patria mea și a voastră România se cheamă,
Și eu o port peste tot și voi să o duceți oriunde a-ți fi
În roșul din gene și sănge, în copii,
În galbenul din păr și zămbet și fapte,
Și în albastrul din ochi și din oase
Și în numele noastre
Patria azi împreună cu noi să trăiască și Sfântul Andrei să ne ocrotească!