Am realizat puține sau mai multe în lumea aceasta cutremurată azi de pandemie, de vaccinuri, furată,în zilele mele de femeie lunguiață cu strungă în tinerețe șireată ,așezată între dinții din față, cu fața tăiată de nevoi și de voi,
In afara iubirii,n-am descoperit nimic,nu am exersat suficient gramatica sau aritmetica, fizica sau chimia,nu am nici măcar permis de vânătoare sau șofat,
Mi-a rămas doar un oftat dintr-o seară demult, tare demult,pe la șapte și acela acum pare atăt de departe…
Nu am făcut parte din nici o mișcare socială,nu m-am înscris în nici un partid ,doar am iubit minunăția creației.
Poate părea anost,dar mereu am fost o visătoare și nu le dădeam înțelesurilor vreun rost,le văruiam în culoare.
Însă mai presus de orice am dăruit pâmântului încă o fiică, minunată,frumoasă ,nespus de bună perfectă pentru noi care o cunoaștem,care sigur va fi mult mai înțeleaptă decât am fost sau voi fi eu vreodată.
De iubit oricum iubește mai mult decât mine pentru că în inima ei s-au adunat toate genele bunicilor , străbunicilor, stră, străneamurilor cu areneurile și adeneurile din vieți,
Iar ea fiica mea de-a doua le va rodi într-un pom al cunoașterii mai măreț, mai îndrăzneț.
Azi, inima mea, i-o pun în palme să o poarte mereu cu ea,să o călăuzească ca o stea în lunga și nesfărșita creștere a ei în spațiu și timp,în galaxii!