Îngerului meu

Astăzi îngerul meu stă cu mine la masă,
I-am pus pâine și sare pe pragul de lemn bătut de la casă,
Mă privește mirat, că e prima oară,când l-am luat de aripi și de subțioară și i-am spus să se odihnească,
Să nu mai trudească pentru liniștea mea,
Să ascultăm cucul cum cântă îi spun,
El nedumirându-se totuși că nu mă mai ascultă urechea și degetele mi se răsfiră în numărătoare, ca o cingătoare cu care cuprind luna martie în soare.
Îi fac îngerului meu cu ochiul și-i surâd, îi spun că viața mea e lungă, e senină, numai trebuie să-și facă griji pentru mine, am crescut,
Să nu se mai supere pentru orice vină, să se bucure, să fie mulțumit că în sfârșit m-am pregătit de iubit,
Că socot și întorc pe înainte și pe dos,
Toate fețele iubirii, le descos,
Le descânt rând pe rând, cu folos.
Vezi tu îngerul meu, până la urmă vestirea ta , semnele tale n-au fost zadarnice și goale,
Îmi îmbrac inima ( în loc de sânge, carne și țoale) cu pene colorate, cu sărutări, cu îmbrățișări și cu fapte, și o trimit să cuvânte,să zboare…

Nazaret(fotografie realizată de dr.Constantin Caraion)

Fie

Mă încumet să te caut prin toată viața, iubire, mereu și mereu
Parcă aș fi melcul meu din grădină ce umblă cu casa în spinare, teleleu.
N-am somn, n-am nopți și numai am nici răbdare!
Uneori te mai descopăr atunci când te uiți pe furiș la revărsarea burții mele peste jeanși,
Dar nu reușesc să văd dincolo de sclipirea ta și mă ascund rușinată după perdea.
Fie ție iubire după cuvântul meu,
Fie mie după neajunsul tău
Fie să mă desprind dintr-un măr,cu albastrul cerului încâlcit în păr,
Și să fiu nor, nor de ploaie de primăvară să pot să rup firul ierbii din pământ,să-l inund,
Să duc iubirea căutată, în altă lume
Să pot căra cu trupul semnele ei în văzduhuri
Să o pot striga cu alt nume!
Te caut și tu tremuri, iubire căci eu nu văd
Parcă aș fi melcul meu orb
Din grădină, singurul melc salvat de Noe după potop,
Melc ce umblă cu casa în spinare în fiecare anotimp, teleleu, fie soare sau frig,neobosit, mereu, mereu!

Fotografie realizată de Păsărelu Nadia

Fericirea

Fericirea nu e departe, ea e ca un semn de carte, lăsat intenționat
Între paginile unui volum de poezie de pe raft, ca să-ți amintești atunci când vei șterge praful,
Că și tu ești …praf.
Fericirea să o ții cât mai aproape.
Să o porți zi de zi în poșetă dar, să nu o ascunzi printre multele carduri și șervețelele intime și nonalergene,
Poart-o într-un etui de mătase sau lipită de tușul de gene.
Fericirea e lângă mine astăzi, s-a așezat pe creanga de cireș înflorită,
Pocnită de soare.
Fericirea e ceea ce visez când mă strecor în brațele tale.
Fericirea e atunci când înalț zmee de hârtie colorate și le dau drumul să zboare pe-nserate,
În echinocțiul unei primăveri necarantinate.
Fericirea o ții strânsă în mâna întinsă să alinți pisica vecinului sau genunchii iubitului
Pe care ai vrea să stai tot timpul cocoțată( amintește-ți acest lucru atunci când îl refuzi când nu ai chef să faci dragoste din diverse și stupide motive) tu , răsfățat-o!
Fericirea se numește acasă , cuvânt ce face parte din familia casă,
Găsește tu sinonime sau pleonasme sau antonime pentru expresia:fericirea mă lasă!
Fericirea se află în respirația trupului ud de sudoare,
Sau în bătaia inimii tale atinsă de soare.
Și nu în cele din urmă fericirea e ultima închidere a ochilor nemaiînchiși în vis,
Plini de lumină și triști pentru : vă părăsesc, iubesc, plec, bun rămas, am uitat irisul ochilor mei încolțit în amintirea voastră despre mine.
Rămâneți cu bine!
Fiți fericiți!
Fericirea, om bun și frumos e în tine!

Dacă

Dacă m-ai striga
Ți-ar răspunde vântul din primăvara mea
Ce spulberă mugurii încolțiți pe palma ta.
Dacă mi-ai șopti la ureche
Poate aș veni într-o zi să locuiesc cu inima ta
Lăsată pe pragul casei mele la intrare.
Dacă nu ai știi numele meu
Aș silabisi vocală cu vocală,
Consoană cu consoană pănă aș construi un nou alfabet,
O nouă scriere mai domoală.
Dacă mi-ai face semne cu mâna
M-aș opri la intersecția zilei ce vine
Să-ți arăt culoarea roșie,galbenă și verde
Ce stăruie în mine.
Și dacă ai vrea să nu mă mai strigi, să nu mai șoptești, să nu mai știi numele meu, să nu îmi mai faci semne cu mâna,eu am să plec într-un balon și am să zbor
Monoton, monoton,
Să poposesc și să trăiesc pe un nor,
Nor călător, plin de dor,
Și am să uit timpul cel scurt,
Rezonanța bătută și apucată de streche în primăvara verde,
Culcată pe-o ureche fără de pereche,
Și o să mă prefac, într-un copac cu ramuri de iubire, să cresc doar în tine!

Tablou realizat deDana Fedeles

Celor care purtați pantofi roșii


Pentru că încă sunt tânără
Port pantofi cu tocuri cui
Roșii ,cât mai roșii
Cu dantelă pe gleznă
Furouri negre cu franjuri
Și bustiere imense
În care să încapă și inima ta,
Îmi pun ciorapi de plasă
Și jartiere cu stea,
Și fusta de piele mi-o strâng pe mijlocul scund cu o curea,
Îmi pun și brățări și tinichele ,
Cercei cu pietre mai grele
Și mă plimb agale, și rea,
Pe străzile orașului meu
Invitând la taclale pe cine mai vrea.
Nu-mi pasă că alții îmi aruncă ocheade
Sau fluieră
Sau rânjesc,
Eu tot timpul zâmbesc,
Căci știu că vine o vreme,
Un timp și un an,
În care tu mă vrei îmbrăca cu
Mormanul de haine de pe maidan,
Mă vor strânge și șlapii de casă
Și încheieturile îmi vor scârțâi,
Voi iubi stofa și lâna în locul eșarfei de mătase gri.
Voi sta doar în casă și nu la terasă
Voi bea ceai de sunătoare și tei
In loc de gin tonic cu gheață sau rom,
Îmi voi târâ și un picior,de dor,și plictisită sau sper împăcată o să adorm…
De aceea azi îmi încalț pantofii roșii cu tocuri cui,
Și mă vântur prin lume,hai -hui,
Și nu-mi pasă sau nici n-o să știu
Că o iau razna sau n-o să mai scriu,că o să fiu nevoită să dau declarații sau o să fiu înglobată în neelucidate conspirații,într-un final de carantină târziu.

Desen realizat de Pop Traian Flaviu

Urare de Anul Nou

Ce aștept eu, ce așteptați voi de la 2021?
Aștept bine, așteptați numai bine,
Aștept, așteptați să vină
Zile cu soare, zile senine
Cu ploi albastre și roz
Cu luni albe răspândite printre astre purtând numele noastre,
Terase cu flori și privighetori,
Cafeaua aburind printre ele, clinchet de pahare cu vin
Sau halbe cu bere, și vorbe rostite , strângeri de mână în stele.
Îmbrățișări multe, săruturi nenumărate, zâmbete, sănătate,
Prietenii alături de noi,iubiri căutate sau regăsite printre nori.
Aștept și așteptați să avem alți ochi,feriți de deochi de frumoși și buni ce suntem cu care să ne privim noua casă
Cu brazi și ienupări oglindiți în fereastră
Noul motor,
Noua mașină , un Ferrari de lux sau un Volvo de dus și plimbat în munții Retezat,
Un copil nenăscut sau născut, adoptat,cu suflet de Marie curat,
Un cățeluș sau o pisicuță cu blană de urs sau de pluș,
O croazieră sau o vacanță de vis,o licență de scris, un majorat de sărbătorit, un nou job, sau o nouă promovare,
Muuult binemeritata pensionare,
Un iubit sau o iubită, o liniște de nedescris într-o clipă.
Multe aștept și așteptați,
Dar,să-i spunem anului 2020 ,că nu-l uitați
Că am învățat să ne cunoaștem mai bine,
Că unii dintre noi am devenit îngeri de suspine,
Îngeri albi pe pământ
Că scriem poezii, basme pentru copii, că așternem pe pânză imagini de vis sau zmee de hârtie,
Că am crescut măreț și cumsecade în înalt,
Că am știut la bine,și mai ales la greu,să fim împreună
Și vom rămăne în 2021, la fel, iubind mereu!

La muuuuulți ani!

Poezie despre numele noastre

Fiecare loc, sau oraș, sau cătun din lume
Are ca și patron ocrotitor
Un sfânt, un arhanghel,
De parcă locuitorii pământului
Ar parcela cerul și raiul.
Oare acolo sus
Stelele și galaxiile și nebuloasele
Și câte alte corpuri cerești ar mai fi,
N-ar trebui să poarte numele noastre?
N-ar trebui să le cheme
Nicoleta, Maria,Adelina,Daniela, Nicolae
Ramona,Valentina,Adina,Patricia,Mihai
Florina,Liana,Andra,Andrada,Gabriel
Claudia,Liliana,Monica,Sofia, Cantemir
Doar noi și numele noastre purtăm iubiri!

Tradiționalele bețe de Moș Nicolae (fotografie realizată de Ioana Pop)

Poezie de 1 decembrie ziua națională a României

Bucerdea Vinoasa ( Alba-Iulia 01.12.2018)

Eu locuiesc în Timișoara, România, de-o viață și azi îmi pun tricolorul pe brațe,
Tu, prieten drag, trăiești în Franța, Saint-Denis,
Mulți te invidiază, e de vis,
Tu de 1 decembrie îi cumperi soției un parfum Cartier,
Ca să te ierte c-ai uitat s-o iei de la coafor ieri,
Dar mirosul lui îți amintește de borșul de fasole
Pe care îl făcea Ana meșterului Manole!
Tu, alt prieten drag trăiești în Germania, Berlin,
Îți prăjești azi de 1 decembrie albii cârnați,
Și parcă totuși ți-e foame și ai gusta de la Recaș, cel mai bun vin.
Tu, alt prieten drag viețuiești în New-York, SUA,
La tine, mâine vine ziua,
Acum e noapte, dar parcă somnul nu se lipește de sufletul tău,
Parcă-ți lipsește zâmbetul mamei din Gorj, și ți-e greu.
Tu, alt prieten ești rezident în Zurich, Elveția și azi de 1 decembrie îți privești noua achiziție, cu mândrie,
Un stilou Mont Blanc,
Și începi să scrii despre zăpada ce cade acum peste Carpați,
Mai albă, mai moale, mai pură
Și Alpii îți par acum gri, somnoroși, mohorâți și de zgură.
Tu, alt prieten drag hoinărești prin malluri în Dubai, Emirate,
Dar gândurile-ți pleacă în zbor, neuitate,
La ciolanul de porc din cuptor,
Scăldat în bere și untură și la ciulama,
Și ți-ai vinde pe loc diamantele de pe deget
Pentru o plăcintă cu brânză și urdă sau varză murată și o sarma.
Iar, tu prieten drag din Salzburg, Austria,
Îti pregătești azi schiurile și clăparii,
Dar ai vrea să pleci acasă la bunica în Apuseni, să tai bușteni,
Să duci cârnații, șoncul și slănina la iernat
În afumătoare mică lângă brad.
Și voi toți prieteni aruncați în lumea întreagă
Azi , de 1 decembrie, patria mea și a voastră România se cheamă,
Și eu o port peste tot și voi să o duceți oriunde a-ți fi
În roșul din gene și sănge, în copii,
În galbenul din păr și zămbet și fapte,
Și în albastrul din ochi și din oase
Și în numele noastre
Patria azi împreună cu noi să trăiască și Sfântul Andrei să ne ocrotească!

Noiembrie de ploi și iubire în Amsterdam


Rătăciți in ploaia din Amsterdam
Asteptăm să înflorească laleaua
De un roșu aprins
De sânge, clocotit,
Nestins,
Savurăm prăjiturele
Mititele,
Cu arome de cocaină,
Pudrate din belsug
Cu zahăr brun de trestie
Uitate in ploaia din Amsterdam.
Bărbați grăbiți mă înghiontesc
Trupul meu nu -i ademenește,
Miroase a vară.
Surprinsă rămân
Când iubitului meu ei îi șoptesc vorbe neînțelese la urechea lui bleagă
Astupată cu ceară.
De aceea el îmi zâmbește
Și-mi arată casele înguste cu ferestre fără perdele,
Roțile de cașcaval
Și tablourile gri cu cartofii lui Van Gogh.
De dragoste,de multă dragoste
I-aș reteza și lui urechea
Să rămână și el neuitat
Și rătăcit în ploaia din Amsterdam
Câte un pic …
Plouă acum cu sufletul curat…
Vezi și tu?

Fotografie realizată de Andrada Pătruca

Iubitul nostru, Noiembrie


Astăzi toamna m-a întrebat de tine,
Ce faci?
Dacă-ți este bine
Sau te înmoaie ploile ei din amiază,
Dacă te înnoptează luna gălbuie din tei,
Dacă te ceartă aripi de frunze
Dacă ceața te mai ajunge și acoperă urma pașilor tăi,
Dacă vântul te strănge în brațe,
Dacă de toamnă ți-e cald sau ți-e frig,
Sau eu te mai uit sau te mint?
Astăzi i-am spus toamnei că ești bine,
Că încă mai ești îndrăgostit de mine,
Că încă mă mai străngi în brațe, mă ții pe genunchi, mă săruți,
Mă ierți, mă alinți, mă privești,
Mă asculți,
Mă aduni în inima ta și o acoperi cu vânt, ploi și frunze,
Și stele!
Astăzi alerg printe ele
Numărând distanțe și zile
Pitite în casele orașului meu, roșu de iubire.

Pictură realizată de Maria Onica