Dacă m-ai striga
Ți-ar răspunde vântul din primăvara mea
Ce spulberă mugurii încolțiți pe palma ta.
Dacă mi-ai șopti la ureche
Poate aș veni într-o zi să locuiesc cu inima ta
Lăsată pe pragul casei mele la intrare.
Dacă nu ai știi numele meu
Aș silabisi vocală cu vocală,
Consoană cu consoană pănă aș construi un nou alfabet,
O nouă scriere mai domoală.
Dacă mi-ai face semne cu mâna
M-aș opri la intersecția zilei ce vine
Să-ți arăt culoarea roșie,galbenă și verde
Ce stăruie în mine.
Și dacă ai vrea să nu mă mai strigi, să nu mai șoptești, să nu mai știi numele meu, să nu îmi mai faci semne cu mâna,eu am să plec într-un balon și am să zbor
Monoton, monoton,
Să poposesc și să trăiesc pe un nor,
Nor călător, plin de dor,
Și am să uit timpul cel scurt,
Rezonanța bătută și apucată de streche în primăvara verde,
Culcată pe-o ureche fără de pereche,
Și o să mă prefac, într-un copac cu ramuri de iubire, să cresc doar în tine!

Superba poezie, sunteti geniala!❤👌💐
ApreciazăApreciază
Dragă Dana , mulțumesc de apreciere, vinovat este tabloul tău. Multă inspirație în continuare!🌈🌈🌈
ApreciazăApreciază
Cita inspiratie, dragoste, iubire esti superba!❤😘🌱⛅🙋♀️
ApreciazăApreciază
😘🥰💞💋Multa iubire ,viata si multă verdeață 🌳🌳🌾⚘🌹.
ApreciazăApreciază
Și călătorii cu balonul🌈🌈🌈
ApreciazăApreciază
„Într-un copac cu ramuri de iubire”-copacul este simbolul care exprimă cel mai bine sintagma”precum in cer asa si pe pământ”.🌳
ApreciazăApreciază
Nu știam de această sintagmă , mersi Adi!
ApreciazăApreciază