Etichetă / casa

de elenalazar28

De azi

Când m-am născut
Se secera orzul,
Pe câmpie, se scuturau macii
Și ortacii se adunau prin vie.
Zmeura da să se coacă,
La biserică, copiii băteau în toacă
Iar mama sta și plângea,
Eram ultimul copil
Ce ieșea din ea!
Sora mea mare tăia găina
De parcă pe ea
Săraca căzuse vina,
Că mama plecase în grabă
Uitând de sfadă
De sfaturi și iubiri.
Iar, tata,pe gânduri era
Visa
Că-n noapte de luni spre marți
O fetiță mai avea
Plăpândă, firavă și neagră
Dar ea avea să-i fie cea mai dragă
Și când botezul mi l-a dat,
Părea că-i vreme de Ignat
Cu mese întinse și plăcinte,
Cu fețe albe, dragi și stinse,
Cu flori pe brațe și-n pridvor
Cu voioșie și cu dor
Și cu sfințita taină a cununiei.
Era senin, era frumos,
Era și cald, era și un rost,
Era și grabă și belșug,
În ziua când eu m-am născut
Era și somn, erau și griji,
Dar despre astea nu v-am scris
Că-n ceasul sfânt de miazăzi,
Am fost în casă patru copii.
Și mai târziu în miazănoapte,
Doi au plecat cât mai departe
Și doi au stat de-au privegheat
Părinții de i-am îngropat.
Când m-am născut
Se secera orzul,
Pe câmpie, se scuturau macii
Și ortacii se adunau în vie,
Iar eu sunt vie
Și vă aduc în dar, totul!

Undeva în țara mea, în lumea mea (05.2021)
de elenalazar28

Au înflorit castanii

Castanul de pe strada mea mi-a spus:,,Să îți înflorească sufletul , să-ți fie plin de bobocii iubirii”
Iar eu , firavă și neștiutoare am adormit,
Și a înflorit castanul!
El mi-a privit de dimineață din nou sufletul, treaz de data asta și iar mi-a spus: ,,Urcă-l și urcă-te cât mai sus, împodobește-te cu lumină”
Și m-am făcut surâs, dezgolit fără de vină!
Castanul m-a învelit cu albul și rozul soarelui
Și am pornit din nou hai-hui( de fiecare dată o tot iau din loc cu noroc sau fără noroc)prin cartiere inaugurând terase,berării, piețe și florării, anunțând festivalul de artă stradală sau de jazz, sau artă culinară
Invitându-mi prietenii beți ,beți de fericire,lăsându-ne reguli, mizerii și tristeți în urma altei vieți,să petreacă cu mine!
A înflorit castanul și îngerii noștri chicotesc de bucurie și-și pun dorințe,și suflă în lumânărele creând noi tendințe,în primăvară,în primăvara firavă de soare,
Strigându-ne să numai stăm închiși în case, să ne mutăm zilele afară, în ploaie!

Timișoara , cartierul Fabric
de elenalazar28

Poezia numărul 6 din Săptămâna Mare


Și dacă nu zidim iubire
În mâini vom ține piatră,
(Se sfarămă in vântul
Din miazăzi și noapte)
Nu mai găsim nici ușa
Nici casa ,nici covata
Pe care ne-au lăsat-o
Bunicii când au plecat din lume
Săpăm zadarnic
Cu mâinile mai goale
În temelia vieții
Și nu găsim chemarea
Nici varul ce albește
Și spală oase sfinte
Nici vorbe rătăcite ce zboară în astă minte.
Deci să zidim iubire
Și-ncepem cu măsură
Dar nu așternem ură
Nici false jurăminte
Să ridicam cupola
Și acoperiș de soare
Pe sobe și pe tinde
Și în vatră jar de stele,
Să punem la ferestre
Stropii mărunți de ploaie
Și pe la uși zăvor
De iarbă și de trestie,
Și scări de galbenele
Cu trepte de măceșe
Să împodobim pe țigle doar cuib de rândunele,
Și atunci când casa noastră
Se va sfinți în seară,
Să aprindem lumânare
Ca fiecare colț al ei
Să fie zi,
Și în fiecare ungher să atârne lune mii.
Deci să zidim iubire,
Să înălțăm azi
Cetate din ea
Pentru zilele ce vor urma,
Pentru toate zilele ce vor să fie,
Noi,numai noi putem zidi iubire!

Biserica din lemn Căzănești județul Hunedoara(fotografie realizată de Lili Drăghia)
de elenalazar28

Poezia numărul 4 din Săptămâna Mare

Azi coboară luna smerită să-i spălăm picioarele,
Lovită cu verdele crud de urzică,
Se face mică, și tot mai mică și clopotele cad în asurzire cu șoapte lungi postite de iubire,
Și mâinile aprind cât anul lumânarea și bat încet, sfios și dulce seara,de se aude, toaca, în inimi roșii,
Și îngerul bate toaca cu mine ca să o bați și tu prieten sau străine,
Și te poftesc apoi la cină și la masă,
Dar tu să vii doar cu iubire în casă,
Să nu-mi întorci sărutul cu sărut, și nici arginții cu împrumut,
Ci sufletul să mi-l asculți cum bate toaca în apus,să se înalțe cât mai sus!

Grădina Ghetsimani Israel 2019
de elenalazar28

Poezia numărul 1 din Săptămâna Mare


Postim până la Paște
Post negru,
Doar apă buzele noastre vor picura
Doar rugăciuni și căință
Sufletele noastre vor cânta,
Postim pana la Paște
Post negru,
Doar pâine vom mânca,
Pâine de grâu,de secară
Amară în dimineața albă și goală,
Postim pana la Paste
Post de izbăvire
În inimi ,iubire, iubire aprinsă
De rugă nestinsă,
Văruită pare noaptea cu luna
Străjer ,pribeag printre noi
În nopți așternem , stele , făclii
În case , flăcări vii.
Postim până la Paște
Cu capul plecat, acoperit de broboadă
Obrazul ne murmură,
Ochii ne tulbură,
Mâinele tremură răsfirând mătănii
În aprilie ,merii, țarinile pluguie.
Seceta arde macii roșii din mai
Când de Rusalii, salcâmii ,
Se îmbracă în straie bălaie
Și primii dănțuie în vale , crinii.
Postim pana la Paște
Și apoi până se naște ,
Cel ce Mântuie viața noastră de spinii durerii și a tăcerii
Mântuire în lume
Rostind nume,
Chemând pe fiecare,
La cina cea de taină și răscumpărare
Și Iuda din noi
Cu tristețe se închină
Turnând vinul în gol , ce curge a vină
Sărutul ce întoarce iertarea cea scumpă,
Și drumul crucii cel lung,
Îl străbatem cu toții,
La porți batem și cerem odihnă
În postul cel mare,
Rugăciuni și har , iertare,
Primim in dar…dar

Flori de măr(mărul din fața casei mele)
de elenalazar28

De Florii

Ramuri de salcie,
Ramuri de palmier,
Peste voi azi,
Peste noi ieri,
Mâine peste ei,
Sfințite cu bucurie
Duminica de Florii
Să vă fie
În suflet și în casă
Și la masă
Strop de liniște în pahare,
Binecuvântări în altare
Cerurile albastre să slăvească
Lumină și pace
Pace și lumină,
Iar inimi să zidească
Biserici albe
De speranță
Cununi de lămâiță
În mâini ca sa vă crească,
Și pașii să alerge
Să zboare blânzi prin lume,
Iar ochii să nu plângă
Și buzele să spună
Că de Florii
Se așterne in viață
Rugăciune
Și Taină
Și Iubire
Și numai voie bună!

de elenalazar28

Poezie pentru frumos

Azi eu îmi pun o mască de iubire, de adevăr,
Sufletul meu cască a uimire, flutură spre cer,
Fotografiez mereu hărțile întipărite pe fețele voastre,
Sentimente atârnate în minte, pe ochi,zăbrelite și mate ca într-o fereastră ce așteaptă să fie închisă sau spartă.
Emoții stârnite de a zâmbi cât mai frumos, de a sta pironiți într-o ramă de lemn sau de os,
De ar rămâne trecerea a tot și toate ca o năframă legată la spate!( mama își acoperea capul mic și drag cu o astfel de năframă și mă alinta și-mi întorcea inima pe dos, de dor, de neputința de a mă ști neîntors).
Uneori vă pun eu mască, mască împletită din ceară de tei,encaustic vă aștern cu temei, să rămâneți încremeniți , să priviți înspre copacii miraculoși de înfrunziți, să priviți doar înspre ei.
Uneori, azi, acum , mâine, alaltăieri purtăm toți mască, dar vă surprind fotografiind un alt timp,timpul rămas acasă!

de elenalazar28

Remember Thassos


Pescărușii ciugulindu-mi din palmă
Vinișoarele străvezii ale mele
Ale Mării Egee
Eu,Kouros sunt acum
Ce înalt a crescut sufletul meu
Acum sunt și eu tânăr bărbat
Acum pot fi,dacă vrei , iubitul tău,
Doar pentru câteva zile,
Cât suntem plecați in vacanță!
Eu Kouros sunt acum
Îngropat
În plaja cu marmură albă
Inima mea caldă
Pulsează mai mult sânge,
Mai multă frumusețe
Închinăciune
Să n-o dai nimănui
Nici măcar pescărușilor
Când ne întoarcem iar acasă!
Eu , Kouros , am fost cândva!

Thassos 2013
de elenalazar28

Poem de dragoste pentru Ioana


Dacă te am pe tine mi-e destul,
Pentru că avându-te pe tine, am muuult,
Pentru că atunci când ție îți este sete, apă vreau și eu.
Și când îți este foame, pâinea se înfoaie și dospește în mâinile mele.
Și dacă tu zâmbești, inima mea râde în hohote, copil frumos cu suflet curat și bun.
Iar dacă tu vreodată plângi ( tu nu plângi aproape niciodată și să nu plângi) mă simt sfâșiată, și inundată de toate apele pământului dezlănțuite să iște potopul final.Iar dacă tu nu dormi eu stau trează și năucă implorând noaptea să se ducă, iar zilele le privesc cum se scurg prin inima ta și urc,de fiecare dată în înalt ca să laud ,ce-am primit, ce-am plămădit și am dăruit în aprilie când primăvara s-a grăbit să înflorească tufele de liliac alb și parfumat.
Tu, copil minunat, care mi-ai pus coroana pe cap de m-am făcut împărăteasă în ziua în care te-ai născut.
Din acea zi, tu sângele și carnea mea am învățat să trăiesc.
Pentru toate acestea îți mulțumesc, întâiul meu copil, cu ochi cerești!
Să-mi crești, mereu să-mi crești, fericită, întâia mea fiică!

de elenalazar28

Poem de dragoste pentru sora mea

În a treia zi de aprilie, pocnesc cireșii de atâta alb și roz, gândul meu zboară înspre tine cu susul în jos scuturând mireasma zilelor de mâine.
Privesc în anii care îmi stau în umbră, la a ta rădăcină, care
Zburdă, aleargă în trup și-i întreb sfioasă și voioasă,
Oare vântul cald să fie de vină,
Oare întinderea nesfârșită a cocorilor rătăciți în drumul spre casă,
Oare iubirea ce se revarsă din tine și-ți apasă de atâta timp pe tâmplă de mă lovește de fiecare dată migrena și-n fața sufletului tău frumos rămân mută și tâmpă.
Oare cuvintele rămase în tine,
Le porți și le ascunzi în tot ce vine,
Oare, ceea ce n-ai spus niciodată, răbdarea ta nesfârșită și întinsă ca marea,
Oare luna pe care o privești, sigur te iubește și o iubești îți va asculta și-mi va asculta chemarea?
Oare aș putea cireșii în foc care pocnesc de alb și roz de mă fac să mă întorc de fiecare dată să-i privesc, să ți-i trimit pe un nor să te-nvăluie cu mireasma lor, să fii un cocor care vine mereu acasă să se joace cu mine,sora ta mică, sigur că pot să ți-i trimit …și îi trimit cu vântul cald și cu gândul , mereu, chiar dacă tu nu știi(dar tu sigur știi, doar ești sora mea cea mare și mereu vei fi).