Poezia numărul 4 din Săptămâna Mare

Azi coboară luna smerită să-i spălăm picioarele,
Lovită cu verdele crud de urzică,
Se face mică, și tot mai mică și clopotele cad în asurzire cu șoapte lungi postite de iubire,
Și mâinile aprind cât anul lumânarea și bat încet, sfios și dulce seara,de se aude, toaca, în inimi roșii,
Și îngerul bate toaca cu mine ca să o bați și tu prieten sau străine,
Și te poftesc apoi la cină și la masă,
Dar tu să vii doar cu iubire în casă,
Să nu-mi întorci sărutul cu sărut, și nici arginții cu împrumut,
Ci sufletul să mi-l asculți cum bate toaca în apus,să se înalțe cât mai sus!

Grădina Ghetsimani Israel 2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s