Azi coboară luna smerită să-i spălăm picioarele,
Lovită cu verdele crud de urzică,
Se face mică, și tot mai mică și clopotele cad în asurzire cu șoapte lungi postite de iubire,
Și mâinile aprind cât anul lumânarea și bat încet, sfios și dulce seara,de se aude, toaca, în inimi roșii,
Și îngerul bate toaca cu mine ca să o bați și tu prieten sau străine,
Și te poftesc apoi la cină și la masă,
Dar tu să vii doar cu iubire în casă,
Să nu-mi întorci sărutul cu sărut, și nici arginții cu împrumut,
Ci sufletul să mi-l asculți cum bate toaca în apus,să se înalțe cât mai sus!