Dor de mare


Să nu mă chemi din depărtarea
În care marea mă ascunde
Și îmi sărută sânul stâng
Iar pe cel drept, nătâng,
Îl atinge cu valul cald, ca de pământ
Și brațele mi le înfășoară
Cu apa lucie ca de smoală,
În păr,agrafe îmi agață
Din scoici mărunte și de viață,
La gât, mărgele verzi de pietricele
Să număr zilele cu ele
Și trupul moale,ca de soare,ea mi -l așterne,
Cu alge,și nisip,și perle
Și uite așa împodobită
Îmi prind rucsacul roșu , încet , pe spate și plec…în amintire,
Și tu,să nu mă chemi iubire,din depărtare,
Promit că am să ajung în noapte
Și am să fiu cu tine
Cu marea,plaja,vântul , pescărușii și o cochilie …
Să ne ascundem , să ne ascundem!
Îmbrățișați și uitați de lume.

Monastir , Tunisia 2019

Nu am pierdut niciodată

Nu am pierdut niciodată nimic în iubire,
Poate doar trupul meu răvășit s-a revoltat uneori,
Poate mirosul tău de la subțiori
A rămas în părul meu albit de tine.
Privesc în urmă și tremur din mână alungând durerile trecute ca bondarul rătăcit în floarea trandafirului de grădină vânătă de roșu în răsărit,
Vânătă uneori de disperarea
De a mă trezi dimineața și a nu te vedea mereu cu mine ,
De a strânge cuta obrazului tău afundat în pernă și pierdută în zilele mele cu tine,
În zilele trupului tău odihnit de mângâiere,în inima ta mai strâmtă și prea plină de amintiri, de vorbe nerostite și priveghere,
Și tocmai de aceea mă agăț cu putere,
Chiar dacă n-o spun, și mă pierd în iubire și acum ,
Pentru că nu am pierdut niciodată nimic în iubire!

Remember Thassos


Pescărușii ciugulindu-mi din palmă
Vinișoarele străvezii ale mele
Ale Mării Egee
Eu,Kouros sunt acum
Ce înalt a crescut sufletul meu
Acum sunt și eu tânăr bărbat
Acum pot fi,dacă vrei , iubitul tău,
Doar pentru câteva zile,
Cât suntem plecați in vacanță!
Eu Kouros sunt acum
Îngropat
În plaja cu marmură albă
Inima mea caldă
Pulsează mai mult sânge,
Mai multă frumusețe
Închinăciune
Să n-o dai nimănui
Nici măcar pescărușilor
Când ne întoarcem iar acasă!
Eu , Kouros , am fost cândva!

Thassos 2013

Botez

Tunisia Guvenatul Tozeur

Ți-aș spăla trupul în fiecare noapte cu apa ce gâlgâie în mine,
Uneori de bucurie cade zgomotoasă ca o cascadă minunându-se de tot ce zace în tine.
Alteori susură ca un izvor tămâiat, mirosind a lămâiță pe la subțiori,
Picură stropi de lumină în urechea ta să auzi cântul de grauri și nechezatul de cai dintr-o stea.
Te-aș imbăia la ceas de seară, te-aș scălda numai cu iubirea mea,
Aș seca pe urmă și aș fi o nouă Sahară nesfârșită în vară și zi.
Cămile, hamsari, armăsari și derviși rătăciți în vis,
Ar traversa pustiul din mine și-n zadar ar căuta oaza cu palmieri și curmali,
În toți acești ani am curs traversând lumea cu tine,
Te-am purtat peste tot, iar tu iubitul meu netot te-ai înecat!
Și acum numai am ce să scald , port oasele tale albe și lucitoare să le încolțesc în nisip și în mare, le încălzesc și le rotesc după soare, numărând cu pașii și gândul timpul rămas!

De februarie

Sprijinite stau zilele în februarie
Înlățuite cu fiare de ploi sau nea,
Fiecare za a lanțului ce leagă secunda se rupe în iubire și ea,
Se sfarămă în inima mea.
Tânjesc după soare, suspin după mare,
Miros a primăvară,
Miros a pământ ce poartă urme de ciută,
M-aș întinde pe cer ca să alung zilele scurte și slute,
M-aș colora în violet de brândușă,
Cu gulerul galben și gușă,
M-aș încolți într-un măr pădureț cu brațe lungi și pas săltăreț,
Și aș zăvorî iarna la ușă,
Să aștepte până am să prind soarele roz, mare în plasa inimii tale,
Și m-aș încălța cu noile sandale,
Iar pe capul meu mic, neînțelept aș pune pălăria de paie,
Să aștepte iarna,
Și eu să aștept căldura verii ce-mi stăruie în piept!

Tablou realizat de Liana Nicolae

Poezie de iubire

Mă uit la firele tale de păr,cărunte
Ce mi se strecoară în trup
Unde se duc ?
Și oasele tale, îmbătrânite acum de trudă
Parcă rup
Timpul
Doar în iarnă.
În care veac
Ai uitat sărutul,rostit cu
Cu patimă,pe inimă,
Acum nu-mi rămâne
Decât să adun vreascuri de foc
Oasele tale lemne și semne
Care stau pe loc.
Știu ce vom face de acum încolo,
Vom călători și vom căuta verile care au trecut atât de repede,
Și-ți voi pune puțină iarbă pe la tâmple,puțină iubire
Doar tu să rămâi lângă mine
Cuminte,până puțin am să mă joc cu ziua ta
Și cu a mea,
Monopoly
Zaruri,
Nu te supăra frate,
Domino,
Șah…mat.
Hei , deja ai plecat?

Fotografie realizată de Elena Petrica (Stațiunea Semenic)

Poezie despre iubire și vacă


Ea, vaca,
Oprită din muls
Știa să viseze
Planete și astre
Constelații pierdute
Gânduri știute, alese
Pitite în iesle.
Cu ochii mari și umezi de dor
Privea orizontul fără nori
Păsări pierdute în zbor,
Luna ascunsă în scorburi
Și-nveștmântată în pene de bufniță, albe cu inimi tăcute și calde,
Întinderea verde, de smarald, a gârlei,
Oglindită în tic-tacuri de dans.
Câtă frumusețe
Câtă poveste!
De-ar pătrunde în oameni
Fără veste!
Să-i trezească din somnul lung și fierbinte
Să poată să pășească drept înainte
Popasuri să facă doar în iubire
În taină, în dor, în amintire.
Să meargă doi câte doi
Apoi trei
Și în cele din urmă câte șapte
Să poată duce viața cât mai departe
Și ani după ani
Doar să iubească!
Vaca… tresare, împunsă de o muscă
Visase?
Oprită din muls
Își ascunde gârla și cerul
Planetele, luna, misterul.
Într-un târziu, noaptea coboară
Somnul plutește
Și oamenii pun lacăt pe ușă!

Fotografie realizată de Anamaria Cvașa.
Lindenfeld, jud Caraș, unul din satele părăsite ale României

Dor de Veneția

Nu m-am plimbat cu gondola în Veneția
Și nici n-am urcat în turnul din piața San Marco
Sufletul meu a așteptat
Pe Podul Rialto
Trecătorii
Pentru ei în mod special
Nu mi-am pus masca de carnaval
I-am lăsat să-mi pătrundă în creier și ochi
Apele Mediteranei să mă inunde
Ca oasele mele să rămână piloane, nu lemne de foc
Pentru a susține pe umeri
Orașul cu canale
Pentru tine
Copile am făcut toate acestea
Să poți vedea frumusețea!

În ultima zi de vară
Mi-am propus să stau doar afară
În afara casei și a trupului meu
Să miros cerul și nisipul
Piatra, muntele, câmpia
Până să înceapă poezia
De culori
De galben
De cocori
De păsări migratoare
De iubire
În septembrie
Îngerul meu
Vrei să te împodobesc
Cu frunzele roșii ale viței de vie
Sau să-ți pun ghirlande de crizanteme
În loc de aripi și stele?
În ultima zi de vară
Am să stau cu tine mai mult afară
Ținându-te de mână,
Ca să rămână
Soarele în noi!

Vara aceasta, lovită de carantină și izolare
Uităm de mare
Uităm de drumuri bătătorite de țară,
Ne ascundem în noi
Doi câte doi
De parcă am fi boi
Înjugați la căruță
Cu capul plecat,
Cu bocceaua de vreme
Legată la gură
Doi câte doi și atunci suntem
Cai la trăsură.
Păstrăm distanțe mari
Tu pe o stradă
Eu pe maidan
Ne vedem pe face-time
Sau pe whatsapp
Doi câte doi
Eu capră albă, tu negru țap
Jucăm partide interminabile de șah
Terminăm de citit cărți cumpărate online
Sărbătorim cu seri de taclale și pălăvrăgit
Dar mai ales vara asta cu pandemie,
Pură poezie
Ne apucăm de iubit.
Doi câte doi
Doi câte doi
Eu voi fi Rolls Royce,
Iar tu Ferrari,
Mercedes,
Sau Golf
Și uneori când nu mai poți
Fiatul verde de la colț!