Poezie despre iubire și vacă


Ea, vaca,
Oprită din muls
Știa să viseze
Planete și astre
Constelații pierdute
Gânduri știute, alese
Pitite în iesle.
Cu ochii mari și umezi de dor
Privea orizontul fără nori
Păsări pierdute în zbor,
Luna ascunsă în scorburi
Și-nveștmântată în pene de bufniță, albe cu inimi tăcute și calde,
Întinderea verde, de smarald, a gârlei,
Oglindită în tic-tacuri de dans.
Câtă frumusețe
Câtă poveste!
De-ar pătrunde în oameni
Fără veste!
Să-i trezească din somnul lung și fierbinte
Să poată să pășească drept înainte
Popasuri să facă doar în iubire
În taină, în dor, în amintire.
Să meargă doi câte doi
Apoi trei
Și în cele din urmă câte șapte
Să poată duce viața cât mai departe
Și ani după ani
Doar să iubească!
Vaca… tresare, împunsă de o muscă
Visase?
Oprită din muls
Își ascunde gârla și cerul
Planetele, luna, misterul.
Într-un târziu, noaptea coboară
Somnul plutește
Și oamenii pun lacăt pe ușă!

Fotografie realizată de Anamaria Cvașa.
Lindenfeld, jud Caraș, unul din satele părăsite ale României

7 comentarii

  1. „Câtă frumusețe
    Câtă poveste!
    De-ar pătrunde în oameni
    Fără veste!
    Să-i trezească din somnul lung și fierbinte
    Să poată să pășească drept înainte
    Popasuri să facă doar în iubire
    În taină, în dor, în amintire…..Doar sa iubeaca”
    Iti imbratisez dorinta…visez la emotia din versuri, in rest traire.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s