Sunt femeie

Sunt o femeie frumoasă.
Ești o femeie frumoasă
Dar frumusețea noastră capătă contur în ceea ce clădim cu mâinile noastre, cu inima noastră.
Sunt o femeie care iubesc,
Tu ești o femeie care iubești și de cele mai multe ori
Murim din dragoste,
Nu s-au făcut statistici
Despre cât de mult am suferit noi sau am murit din dragoste sau pentru dragoste.
Bărbații au tăcut chitic, lor li se oferă dragostea consideră,că li se cuvine o parte din noi, o parte din mine, dar
Sunt puternică.
Tu ești atât de puternică,
Arhitectura timpului nostru
Se bazează pe ideile noastre,
Pe înfățișarea noastră,
Pe îmbrățișările noastre,
Noi am oferit linie universului, găurile negre spiralele,
Până și luna a fost cucerită la îndemnul nostru:,,Dacă mă iubești cu adevărat adu-mi luna de pe cer”
Până și teoria relativității ni se datorează,
Dacă Einstein nu era îndrăgostit și iubit
Nu ar fi concretizat-o,ar fi amânat-o mereu în infinit.
Sunt mamă,
Tu ești mamă,
Tu vei fi mamă,
Avem copii care poartă numele bărbaților noștri,
Avem fii pe care bărbații noștri îi sacrifică în războaie,
Noi mamele nu am face asta
Până și Dumnezeu dacă ar fi fost femeie
Nu și-ar fi sacrificat Fiul, unicul Fiu,o știu
Ne-am fi sacrificat noi și nu e blasfemie
Maria s-a supus :,,Facă-se voia Ta!”a ascultat, a tăcut,avea să sufere și nu ar fi vrut,
Dar eu nu Îl judec
Pentru că sunt femeie și Îl iubesc
Atât de mult încât cad în genunchi aproape în fiecare secundă și inima mea îi cere să numai plângă,
Sunt femeie,
Și tu ești femeie
Și știm doar să creștem frumosul și pacea în lume crescând,alăptând cu bucurie viața,
Viață am fost ,viață suntem, viață dăm,
Suntem copac,rod, grâu, soare, stele, pârâu, noapte, zi,
Piatră, nisip, flux și reflux, zbor, ocean,norii de sus,
tot ceea ce vrem și știm
Și nu ne oprim,
Niciodată nu ne vom opri,
Iubesc
Iubești
Iubim!

Mărtișor realizat de Sofica Moștioru

Promisiune de primăvară

Ne privim noi două,
Iarna se alungește se iuțește spre poli
Parcă mai rămâne puțină gheață în sufletul meu
Hibernând în ceață,
Se caută stingheră în cele patru colțuri
Și ia chip de himeră
Anorexică și bulbucată,
Umflată, efemeră
Pa iarnă, îi spun mestecând tutun,
Te du,
Mă apucă angina instabilă labilă,
Pa, te du
Azi a venit ea primăvara cu aere de Cannes pe maidan
Cu lujeri verzi de mătase,
Cu muguri pocniți de cravașe,
Cu albul imaculat al zilelor tot mai lungi,
Cu zbaterea temporară a păsărilor în lunci,
Dar parcă în ultimii ani mi-e și teamă s-o privesc
Are viruși,războaie,jocuri grotești
Și după prognoza stabilită și ploaie,parcă ar vrea să mai cresc,
Nu-i ajung brațele mele prelungi cu care apuc și strâng iubiri
Nu-i ajung nici cele zece porunci
Și mă strivește cu norii ei încolăciți care seamănă când îi țin în palmă cu trupuri albe de iubiți
Mi-a pus aripi de verde crud de păpădie să mă duc, dar eu nu mă duc
Mi-a făcut cuib de iarbă în care să clocească barza albă cele patru ouă,
Trei vă voi da vouă,
Și atunci,
Mă plouă cu foc cu albastru și roz
Cu focoase nucleare,angoase, și mult moloz
Cu rătăcirea în zbor a rândunelelor și a șirurilor de cocori
Și îmbătrânesc în primăveri pătrunsă de polenul narciselor galben, lacom,
Și se pare că visez din nou și din nou eu am să zbor!
Nu mor! Nu am să mor!

De Dragobete

Când tu te aplici să ridici pachetul de țigări mototolit de pe jos aruncat de un grăbit
Când tu așezi electrozii pe pieptul meu timid încercând să nu vezi dincolo de dantela neagră a sutienului viața
Când tu învârți furculița în frișca prea siropoasei savarine
Cu gândul la gogoșile frământate de mine
Când tu alegi același traseu înspre casă
Iar eu sunt prinsă în același curcubeu
Aruncat pe cer acum nu știu câți ani în drumul nostru spre Mexic Cappadocia Cuba
Dublu curcubeu dublu
Ca și relațiile noastre cu alții
În căutarea iubirii
Când voi putea spune din nou
Că sunt îndrăgostită de tine
Când tu ești îndrăgostit de mine
Și astfel putem trăi din nou
Mai departe
Când?
În acel timp în acea zi voi scrie autobiografia iubirii

Copilului meu

Îngerii mei s-au pierdut în graba mare în acea zi de februarie cu mult somn și soare
Pentru că atunci când ai venit tu
S-au speriat atât de tare și dintr-o dată
Au căzut,
S-au lovit,
Gurile lor au amuțit și ascultau plânsul tău înserat
Îngerul tău de data asta
A vorbit,
A strigat tare,
Silabele lui semănau cu sunete de trompetă
Duioase
Vârâte în urechea mea internă
Și au rămas acolo
Și s-au făcut o singură silabă eternă.
Pe urmă în timp învățând din nou iubirea a doua oară,
Îngerii mei s-au ridicat din nou cu îngerul tău
Și au învățat să fâlfâie și să scuture aripile
Peste nemărginire,
Eram eu și tu,
Tu și eu, eu, tu și celălalt copil al meu mare, tu și noi.
Copilul meu în timp mi-ai adus atâția îngeri în casă,
Încât uneori duminica numai aveam loc să îi așez la masă,
Îi orânduiam pe unde puteam,
Începeam să-i număr,
Dar erau tot mai mulți cu fiecare an,
Creșteau alături de tine
Și nici nu mă mai miram
Erau ca într-o simfonie
Și cântau într-una
Vară, iarnă
Doar de bucurie,îmi învățau din nou oasele să meargă, gura să postească
Ochii să-mi adoarmă în cele din urmă uimiți
De frumusețea pe care mi-ai dăruit-o și o dărui mereu!
Iar acum că ai crescut frumos și mare
Mi-a rămas timp suficient de privit!

Lara

Mi-am donat sufletul

Mi-am împrumutat sufletul unora dintre cei răi și egoiști
Voi cere adaos celor triști,
Voi lua camătă pentru tupeiști
Și voi prelungi amanetul
Celor dornici de cunoaștere.
Le-am descris stările sufletului meu
Unii au înotat în mare și au găsit perle de vânzare
Unii au stat tolăniți într-un vis descoperind frumusețea clădită în rânduri scrise prescrise pe o rețetă compensată sau unii au primit-o chiar gratuit,
Unii au rămas cu chilipuri
Inele cu stele, pietre găsite pe drumuri, tablouri câștigate la licitații,
Enumerații și holocaust de zile
De muncă,
Facturi vechi,ponosite,uitate, îmbrățișări și ore de dragoste nemărginite, nehotărâte dar benefice
Tratament balnear,ancestral, bonus sau premiu pentru tinerețe.
Unii sau mai bine zis copiii mei înfiați în zilele de vară,au găsit frumusețe,
Siguranță,organe, viață de donat
Singurul loc sigur din lumea aceasta
Mi l-au luat și eu nu am depus nici o plângere
Nu m-am mirat.
Unii au scotocit mult, avar, au crezut că e în zadar dar au găsit și puțină tristețe
Atât de puțină încât n-au pregetat să-i deie binețe.
Sufletul meu e atât de roșu și roz de fericire
Consideră că a primit suficient,
Destulă iubire
Și poate s-o dea cui vrea
Așa că fiți păsări de pradă
Fiți corbi, fiți berze sau bărzoi
Fiți albe, negre ciori
Nu am să vă cert și nu am să îmi iau sufletul înapoi!

Poezie pentru ultima secundă( dacă o să fie😉)

Dacă ne-ar transmite cineva că mai avem de trăit doar o secundă
Ce ai spune, ce ai face, la ce te-ai gândi?
Eu aș deschide ochii larg
Ca un căscat
De mulțumire
Și simultan mi-aș arcui trupul
Asemenea pisicilor
Și m-aș înălța în înalt
Ca să scap,
Să scap
De haosul sau echilibrul zilelor, aș executa o mișcare grea de mandibulă și maxilar ca și cum m-aș arăta mulțumită de un dar,
E pură manipulare, simulare e un mod de a face artă,
Dar ar spune unii:
Elena, fetele tale, iubitul tău nu intră în această ecuație?
O să le răspund
Că de foarte mult
De demult îi port cu mine
Că mi-au intrat în miros
În vene și os
Că-i știu pe de rost
Mai bine ca mine,
Că le cunosc și umbra când se rostogolește în pat
Că de acolo am împrumutat acel căscat de mulțumire, de înnoptat
Pentru ultima secundă

Poezie pentru mine și noi

M-am uitat pe mine în anii trecuți
Alergam disperată să cresc și să alint
Tot ce era în mine din mine de crescut și alint
Uneori ziua speriată de alergătura mea ciudată
Se făcea mai lungă
Se lungea de-a dreptul toată să-mi ajungă
Noapte mă răsfăța puțin în brațele negre de tinerețe ale iubitului
Cât să-mi iau doza zilnică săptămânală lunară de femeie puternică avidă și reală
Și zi de zi ani de ani până au apărut firele de iarbă de iarnă
Pe osatura cumsecade a capului meu (am fost răsfățată au apărut târziu ca un suflu de primăvară ca un asfințit camuflat de vară)
Le număram și parcă nu mai eram eu
Și atunci s-a produs declicul
Țac ca o alarmă de incendiu la început
Apoi ca o sirenă în prag de război
Și pasul meu s-a împiedicat
A tăcut
L-am exersat în pas de ballotte și am stat
Întinzându-mi brațele lung
Măsurând firul cărunt
Despicând
Și cerând
Pauză
Pauză vă rog
Puțin
Pentru că mâine iar am s-o iau din loc
Dar mai piano
Adante
Și poate nu se știe de data aceasta și cu un dram de noroc!

Eu

Pentru noi cele care…

Cred că e ok dacă ne despărțim după ce ne-am ținut în brațe 30 de minute
Dorind să să ne facem pe plac
Amabili îndrăzneți sau plictisiți amândoi
Cred că e ok după 6 luni de conviețuire împreună în camera de cămin ( fără abrobarea sau cu încuviințarea tacită a administratorului a viselor erotice sau a masturbării spumoase a colegilor tăi studenți la Politehnică) să ne despărțim fără regrete
După ce aproape ne-am înfulecat făcând sex turbat
E ok?
Nu avem aceleași idealuri el e userist eu pacifistă salvez pinguinii imperiali
Ești sudistă?
Sau anarhistă?
Polul Sud e republică sau?
Caută pe google! Îți șoptesc la ureche( avea scula mică)
Pe bune
Iar mâine te văd pe tine mutându-ți puloverele laptopul creioanele tampoanele în aceeași cameră cu miros acru de transpirație și iarbă
E ok dacă intentezi acțiune de divorț
Pentru caii verzi
Cu care am făcut amor în tinerețe
Uitând că sunt mama copilului tău
Conceput cu tandrețe?
E ok să mă reîndrăgostesc
E ok să trăiesc?
E ok să ne spunem pas
Sau bun rămas
Sau să ne asumăm
Să ne riscăm
În viață tăcând înjurând încercând rămânând el sau ea doar pentru că…

Pentru că suntem minunate ca niște flori NOI(tablou din colecția proprie autor necunoscut)

,,Frumusețe așezată” în iarnă

Când e foarte frig
Mă învelesc cu tine
Doar pupilele mi se întrezăresc subțire pe geana zilei
Încep cu brațele tale care încă mai poartă puterea tinereții
Mă strâng în ele
Mă vâr printre degetele aspre cu fire de păr zburlite și ițite ca și ierburile uscate în zăpadă
Mai apoi îți trag toată pielea de pe torace de pe coapse de pe cap
Ca să încap
Eu toată
Neridată și necoaptă mai e pielea ta
Și mă poartă în serile de vară cu parfum beat de tuberoze înflorite și flori de cireș ca niște
Albe mimoze și pleoștite de zăpușeală
Transpir de emoție acoperită astfel
Scot aburi pe gură
Și mă învârt în inima ta ca un ceas
Acum sunt într-un an într-un veac într-un mileniu și astfel ajung să-ți cunosc toate sentimentele
Toate elementele care s-au adunat să te facă pe tine
Nici nu îmi pasă că iarnă îmi umblă prin casă
Mi-e cald acum
Mi-e bine!

Gravură în blocuri de lemn (fragment) ,,Frumusețe așezată sub un cireș înflorit” de Utagawa Yoshitora 1859 George Șerban Ukiyo-E Collection Muzeul Național de Artă Timișoara

Poezie pentru mine și fetele tinere

Mi se spune mereu că sunt răutăcioasă
Invidioasă de-a dreptul pe femeile tinere
Nu am cum!!!
Nu am cum!!!
Vă repet
Pielea lor de cele mai multe ori îmi amintește de pielea mea de începuturi cu multe culori,
Cu multe îmbrățișări, dezmierdări, nerăbdări, cu tăvăleli pe oriunde și oricând, cu pofta nebună de a iubi cât mai mult,
Cu nesiguranță, cu obrăznicie, cu cutezanță, speranță, uneori cu prostie( prostia se manifestă oricum la orice vârstă)
Mirosuri de reîncarnare brună
Jilavă
Miros de pădure bătrână acoperită de ploaie care
Cheamă ogarii instruiți
Să caute trufele
Nu pot memora
Clipele,
Anotimpurile în care m-am împiedicat
Sau am alunecat din pat
Străfulgerată de mirosul fierbinte de dragoste
Atât de mult l-am adulmecat
L-am amestecat cu saliva
Cu bila cu sucul pancreatic
Cu stupiditatea hormonală a creierului meu
Colosală
Povară de dus
Zbor către sus
Încât acum toate bolile de care se presupune că sufăr
Își au originea acolo
În percepția despre dragoste sau de a face dragoste
Încât nu am timp să fiu răutăcioasă,
Caut leacuri, adevăratele leacuri pentru vindecare
Și din când în când trag cu ochiul,la cele tinere
Și le binecuvântez să aibă parte de dragoste, de multă dragoste, să nu o ocolească sau s-o dibuie sau să o soarbă ca pe o cafea turcească,
Să o putem împărtăși împreună!

Costa Teguise (octombrie 2021)