Crezi că poți?

Am fost tânără odată
Ai fost și tu tânăr odată
Pe vremuri am fost fată nemăritată
Nemăritată cu acte sau fără acte sau măritată viața s-a petrecut în alte și alte activități emoții și cuvinte
Însă am stat atât de puțin în casa copilăriei mele
M-au trimis devreme de acasă
Să nu cumva să cunosc mai multe despre jocuri și spații familiare
Nu am avut bunici care să îmi facă poftele
Nici rochii cu sclipici
Dar am avut vară cu miros de iarbă verde sau uscată
Cu seri neimaginabil de minunate
Au rămas agățate în mine multe mirosuri
Mirosul de căpșuni coapte
De înghețată
De struguri dulci și galbeni ca o ceapă
Mirosul înălțării mele nespus de dureroasă
Și nu priveam această înălțare în oglindă
Dar realizez acum când privesc la fetele mele
Că am fost fericită că n-am avut acnee
Eram uscată prea uscată
Aveam nevoie de iubire
Iar când te-am cunoscut
Și ai început în vară
Să mă privești cu ochi de îndrăgostit
M-am făcut mică
Și m-am făcut frumoasă
Crezi că mai poți să mă iubești
Pentru măcar încă un deceniu?
Sau să mă micșorez și mai mult până am să mă nasc prin fisiune binară și înmugurire?
Poți să mă privești din nou cu iubire
E iarăși vară!

Eu

Aș purta

Sunt vară acum,
Mă îmbrac mai tot timpul ciudată
În rochii ușoare de in
Și în picioare doar șlapii de plajă,
Havaianas,
Ooo, de atâția ani îi port!
În fiecare vară mă întorc și cutreier
Pe dunele fierbinți,aurii
Ca și cum ei ar ști
Iubirile mele purtate
Pe ici,pe colo,
Turbate,nemascate,târzii,timpurii,
Uneori le las urme de praf
Și curioasă îi pun lângă pat
Poate, peste noapte se va transforma praful de pe tălpi
În praf stelar
Și m-ar purta și mai departe,
Și nu aș obosi
Aș porni în noapte sau zi,
Spre alte locuri, spre alte țărmuri bogate și vii
Dar odată și odată mă vor părăsi
S-ar rupe, s-ar toci curelușele sau un pește înfometat i-ar ciupi, smulgând din călcăi sau degetul mic
Sau i-aș rătăci într-o cameră de hotel cu nume sonor
Sau poate vreun nor i-ar purta
M-ar purta,
Cine poate ști?

Șlapii mei Havaianas 🥰

A nu uita

Tata îmi repară bicicleta
Tăcut afundat în spițele ruginite și zdrobite de asfalt,
Mai smulge câte un fir de iarbă ciufulit,
Nu e grăbit!
Nu e grăbit!
Mama ne pune în farfuriile de porțelan mâncarea de varză dulce cu roșii tercite
Fierbinte,
Mă ard la limbă și buze și înghit,
I-am promis că o să mănânc tot
Dar ea urlă,urlă:
Costică
Nu e cuminte!!
Nu e cuminte!!
Și atunci în ziua aceea mi-am promis
Că am să cresc mare,
Știu că am și scris undeva, ,, asta”
Poate chiar am compus o scrisoare
Și mi-am promis că nu o să gătesc feluri de mâncare sezoniere,
Cu varză sau alte legume aduse de prin lume
Și bicicletele copiilor mei vor fi mereu noi,
De parcă ar avea importanță
Sau poate nu le voi cumpăra biciclete niciodată,
Tata m-a auzit ;(wow)
Nuțica ar fi păcat!
Iartă-mă!iartă-mă
Că te-am întristat!
Acum șterg de păianjeni și praf biciclete
Și caut rețete,cu tăieței și varză creață
Uscându-mă în soarele de iulie holbat
Nu am uitat!
Nu m-ați uitat!

05.07.2022(IBCV Timișoara curtea din spate,nu știu a cui este bicicleta 🚲)

O mare perfectă

Nu mi-am ales o persoană perfectă care să mă iubească
În vara aceasta,
Nici în alte veri,
Nici o vară,nu este perfectă,
Nici alte seri,
Dar pot înota într-o mare perfectă
Cu valuri și culori scăldate într-o mie de nori,
Cu nisipuri fine, albe sau negre
Pe care să așez urme și semne
Ale trecerii mele
Devreme
Și pietre și scoici,
Alge și arici,
Meduze albe, pitice,
Pitite de frici
În ierburi ciudate, albastre și verzi,
Mă fac,te faci că nu le știu, că nu le vezi,
Nici o iubire nu e perfectă în timp,
Nici un trup nu e perfect în timp
Și nicicând nu am putea să fim perfecți în ceea ce spunem sau facem,
Dar totuși putem să zacem
Pe malul mării perfecte
Măcar puțin,
Să privim,
Să tânjim
Să dorim,
Să…im!

Paros Marea Egee (fotografie realizată de Liana Pleșa)

Memento

Generații de femei mi-au umblat prin casă
Fără copii,sterpe de-a dreptul
Dar drepte între scândurile de nuc
Ale sicriului uituc în pământ( nimeni nu știe care pământ)
Eu sunt prima care am dat naștere,
Care am făcut facere
Din iubire și din dorința bărbaților mei,
Eu sunt prima care am crescut două femei,
Celelalte care au pășit pe scândurile de parchet de fag apăsat sau ritmat au plecat demult,
Nu am auzit despre ele nici un cuvânt
Si atunci plină de speranță
Fiind singura din casa aceasta imensă care am dat viață
Și am luat și iau din viață cât mai mult,mă strădui
Să le amintesc pe celelalte plecate(necunoscându-le)
Pentru a nu fi uitate poate nicicând!

Un colț de casă și grădină (str. Ion Creangă Timișoara)

Joc

Soarele ne înnegrește pielea
Atârnată
Ridată
Întinsă la uscat
Parcă ar fi haină purtată în timpul trecut
Șifonată
Mirosind a toate iubirile avute demult
Îmi întind loțiunea cu factor de protecție 50
Potrivită pentru un bronz perfect
Soarele însă îmi lasă pistrui
Nevăzuți
Ca și cum mi-ar da autografe
Pentru mâine
Promit iubitule că ai să le vezi doar tu și cei de la morgă
(Sar peste sau mai bine uită de anatomopatologi)
Mai bine te joci
Făcându-mi cerculețe și inimioare pe fese pe brațe pe spate
E ca într-un joc de noroc
Mă joc te joci
Mizezi sau visezi
Plângi pentru că pierzi
Țopăi de bucurie
Ai căștigat
Dar să nu trișezi
Să nu trișez în ceea ce ne privește pe noi!

04.10.2022 Rancho Texas Lanzarote park

Poezie de iunie fierbinte

Îmi vine să-ți amintesc de mine cea tânără din când în când
De aceea mă port prin casă fără sutien cu o nonșalanță și o angoasă de parcă m-aș rătăci în etern
Iar după fiecare noapte și secundă lungă în care noi doi ne-am iubit,
Mănânc înghețată multă,
Acum am timp să observ
Că rochia cu tivul brodat cu roșul mat
Nu mă cuprinde,
Am tot timpul din lume
Să exersez pilates și stretching și yoga,
Să plâng,să nu plâng,să mă plâng
Privind în anii din urmă
Cum zburam rătăcind, rătăcind
Adunând ca într-un puzlle 3 D
Fărâme din tinereți
Și-ți fac cu ochiul într-una, în dimineți
Când tu mă trezești,șoptindu-mi:
-Nu știu ce faci iubito
Dar tot mai frumoasă și dragă îmi ești!
Și eu mă adun în tine mioapă la tot ce e în jur
Și știu că îmi vine, dar ce îmi vine
Să iubesc,
Să te mir,
Să te …
Tot timpul din lume!

Sidi El Bechir 05.05.2022

Amintiri de vară

,,Launmomentdat în parc”
Am țipat
Așa ca o hienă
Lovită de migrenă
Care a uitat să-și ieie tadorul
Și o chinuie dorul
Printre castanii loviți de furtunile din verile trecute,
Hortensiile plantate de mult și acum ponosite,
Doar câteva tije înflorite mai păstrează albul imaculat al dimineții de vară,
Pufoșenii de câini tineri și bătrâni aleargă dorind atât de mult să cuprindă din viață
Și ei hiene mai mici, cu zâmbet pe fețe cu sclipici
Mă înec într-o înghițitură de bere artizanală
Visând la tine,
Sufletul meu se îneacă și el pe acorduri de rock, disco, funny, reggae,pop,
E un amalgam cu nuanțe de bleu,orange, roz și lila,
Parcă mi-aș spune pa,
Dar e atât de frumos
Și mă-ntind pe jos
Pe iarba strivită de pantofi și șlapi,
Teniși,adidași
Mărimi cuprinse între 20 și 45
Și știu că mă atingi
Și știu că te ating
,,Launmomentdat în parc!”

Timișoara Parcul Poporului 10.06.2022 (Launmomentdat în parc)

Poezie copilărească

Știu că numai tu mă miroși ca pe o vară cu nopți lungi,acoperite de stele fierbinți în îmbrățișările mele
Cuvintele auzite uneori cad,
Ploi repezi,
Tunete de vocale,
Mă încalț cu sandale și port rochițe scurte
Galbene,roșii sângerii
Ca și cum apusurile
S-ar pătrunde în mine stinghere, hoațe și vii
Și trupul meu acoperit de sudoarea smintită din zi
Îți amintește de dogoarea
Coaptă din lanuri
Și-mi scrii,
Că ți-e dor dor de pâinea dospită și arsă în cuptor
Că mi-ai întins cearșaful de pânză
Și l-ai împodobit cu flori,
Maci ofiliți să zaci
Margarete turtite de albul fără bronz
De buzele mele dorite
În dimineți peste tot.
Știu că numai tu mă miroși ca pe o vară
Ce abia e la început
Și-mi trimiți mesaje cu gif-uri drăguțe mereu
Să nu te uit.

Lanzarote 04.2021(rochița mea galbenă)

Eu nu vreau

Eu nu vreau să-i mai judec pe alții
Înainte vreme îi judecam,
Erau vinovați pentru tot ceea ce mi se întâmpla
Chiar și banalul bec dacă se ardea sau pocnea în minuscule ace opale
Era judecat.
E ieftin,are defecte
Abjecte,
Are și nu are,
Vinovat, nevinovat
A fost cumpărat, adjudecat,împrumutat,uitat,
Reciclat?
Cine sunt eu să vorbesc vrute și nevrute,
Uneori mă pun în locul acelui bec chior
Și încerc să luminez cât de mult pot
Chiar și noaptea asemeni unui licurici
Mai ales acum că s-a scumpit kilowattul
Și mă apropii tiptil de cele din urmă
Dar nu pentru asta nu judec
Și nu arăt cu degetul
Cele multe s-au făcut de mult,
Ci pentru că am înțeles în sfârșit
Că timpul rămas e doar pentru iubire!

Versailles (fotografie realizată de Lara Nuțu 2020)