Poezie de iunie fierbinte

Îmi vine să-ți amintesc de mine cea tânără din când în când
De aceea mă port prin casă fără sutien cu o nonșalanță și o angoasă de parcă m-aș rătăci în etern
Iar după fiecare noapte și secundă lungă în care noi doi ne-am iubit,
Mănânc înghețată multă,
Acum am timp să observ
Că rochia cu tivul brodat cu roșul mat
Nu mă cuprinde,
Am tot timpul din lume
Să exersez pilates și stretching și yoga,
Să plâng,să nu plâng,să mă plâng
Privind în anii din urmă
Cum zburam rătăcind, rătăcind
Adunând ca într-un puzlle 3 D
Fărâme din tinereți
Și-ți fac cu ochiul într-una, în dimineți
Când tu mă trezești,șoptindu-mi:
-Nu știu ce faci iubito
Dar tot mai frumoasă și dragă îmi ești!
Și eu mă adun în tine mioapă la tot ce e în jur
Și știu că îmi vine, dar ce îmi vine
Să iubesc,
Să te mir,
Să te …
Tot timpul din lume!

Sidi El Bechir 05.05.2022

Amintiri de vară

,,Launmomentdat în parc”
Am țipat
Așa ca o hienă
Lovită de migrenă
Care a uitat să-și ieie tadorul
Și o chinuie dorul
Printre castanii loviți de furtunile din verile trecute,
Hortensiile plantate de mult și acum ponosite,
Doar câteva tije înflorite mai păstrează albul imaculat al dimineții de vară,
Pufoșenii de câini tineri și bătrâni aleargă dorind atât de mult să cuprindă din viață
Și ei hiene mai mici, cu zâmbet pe fețe cu sclipici
Mă înec într-o înghițitură de bere artizanală
Visând la tine,
Sufletul meu se îneacă și el pe acorduri de rock, disco, funny, reggae,pop,
E un amalgam cu nuanțe de bleu,orange, roz și lila,
Parcă mi-aș spune pa,
Dar e atât de frumos
Și mă-ntind pe jos
Pe iarba strivită de pantofi și șlapi,
Teniși,adidași
Mărimi cuprinse între 20 și 45
Și știu că mă atingi
Și știu că te ating
,,Launmomentdat în parc!”

Timișoara Parcul Poporului 10.06.2022 (Launmomentdat în parc)

Poezie copilărească

Știu că numai tu mă miroși ca pe o vară cu nopți lungi,acoperite de stele fierbinți în îmbrățișările mele
Cuvintele auzite uneori cad,
Ploi repezi,
Tunete de vocale,
Mă încalț cu sandale și port rochițe scurte
Galbene,roșii sângerii
Ca și cum apusurile
S-ar pătrunde în mine stinghere, hoațe și vii
Și trupul meu acoperit de sudoarea smintită din zi
Îți amintește de dogoarea
Coaptă din lanuri
Și-mi scrii,
Că ți-e dor dor de pâinea dospită și arsă în cuptor
Că mi-ai întins cearșaful de pânză
Și l-ai împodobit cu flori,
Maci ofiliți să zaci
Margarete turtite de albul fără bronz
De buzele mele dorite
În dimineți peste tot.
Știu că numai tu mă miroși ca pe o vară
Ce abia e la început
Și-mi trimiți mesaje cu gif-uri drăguțe mereu
Să nu te uit.

Lanzarote 04.2021(rochița mea galbenă)

Eu nu vreau

Eu nu vreau să-i mai judec pe alții
Înainte vreme îi judecam,
Erau vinovați pentru tot ceea ce mi se întâmpla
Chiar și banalul bec dacă se ardea sau pocnea în minuscule ace opale
Era judecat.
E ieftin,are defecte
Abjecte,
Are și nu are,
Vinovat, nevinovat
A fost cumpărat, adjudecat,împrumutat,uitat,
Reciclat?
Cine sunt eu să vorbesc vrute și nevrute,
Uneori mă pun în locul acelui bec chior
Și încerc să luminez cât de mult pot
Chiar și noaptea asemeni unui licurici
Mai ales acum că s-a scumpit kilowattul
Și mă apropii tiptil de cele din urmă
Dar nu pentru asta nu judec
Și nu arăt cu degetul
Cele multe s-au făcut de mult,
Ci pentru că am înțeles în sfârșit
Că timpul rămas e doar pentru iubire!

Versailles (fotografie realizată de Lara Nuțu 2020)

De duminică caniculară

Azi e o duminică caniculară
Cum se cuvine de altfel unei duminici de vară,
Cireșele roșii cad toropite pe pământul uscat
Lung într-o grimasă hilară sau ciudată ca un căscat.
Dimineața mă strecor ostenită de nesomn
În dreapta neșifonată a așternutului tău,
Trupul meu se lipește de trupul tău
Și transpirația-mi curge moale pe gât,
Mă întind cu gura larg deschisă ca și cum aș fi vrut să te înghit,
Mi-e și cald,mi-e și frig
Și-ți cuprind visul țesut în minte de demult
Tic tac pendula se mișcă și pișcă
Încă o dată timpul,
Liturghia se săvârșește în biserici,
Mă ascund în sufletul tău rușinată
Sunt goală și ascult rugăciunea de început, cu pocăință, cu sfială.
Ai știut sau nu ai știut că lipsesc încă odată de la împărtășanie, mirată căutând ceva mult mai mult?
Ceva ce nu pot rosti decât în deșertul pustiu, dogorât aiurit de soarele de vară Ca și cum ultimii demoni ascultând iubirea mea și chinuiți în pudoare
Coboară în adânc,
Căutări nesfârșite, dorinți nefăgăduite nimănui,
Doar ție am cutezanța de a-ți rosti păcate
Și se termină și seara în vecernii
Și spovedania mea știu că de-abia acum începe!

Floare realizată de Carla Georgiana Pătruca04.06.2022)

Urare de ziua mea

Când eram mică și învățam cele zece porunci
Mi-era teamă de cea de-a opta …poruncă:Să nu furi
Să nu …dar eu,furam frumusețea cerului
Cu stele,cu ploi albastre și grele
Care-mi înfrigurau șira spinării încovoiată și roasă de rahitism,
Furam această frumusețe în vis
Ca să mă pot cuibări pricăjită și mică
În brațele mamei.
Și acum fur încă,cerul,
Misterul,
Dezleg șoaptele creierului meu,puberul
Cu o nonșalanță specifică vârstei mele de doamnă trecută,avută și avută,
Numai îngerul meu știe adevărul
Pentru că de fiecare dată când mă strecor mică și înfrigurată
În bratele tale,
Îl rog să nu spună,
Iar el mă întreabă pieptănându-și penele în grabă:
-Pe bune? Cât o să mai ții secret?
Cine-l ascultă?
Eu adorm
Și-n somn
Vă spun
Că nu regret, absolut deloc nu regret,
Încă mă joc și de aceea
Nu îmbătrânesc
Repetând cu o străduință umilă cele zece porunci ca într-un joc,
Dar sar peste opt
Și poate am noroc, să iubesc,
Ani peste o sută opt!😜😂

Franța 02.05.2022(fotografie realizată de Iacobuți Gabriel)

Poezie de vineri de mai

Binecuvântează-mă tată
Căci nu am știut să prețuiesc iubirea întru începuturi
Binecuvântează-mă iar în numele Tatălui
Căci atunci când m-am îndrăgostit
Am alergat prea mult cu dragostea
Am strigat-o,am dat-o de pomană
Și atunci cei suferinzi și tăcuți mi-au luat-o.
Binecuvântează-mă azi
Te implor
Ca să pot păstra iubirea
Să nu mor,
Să o pot așeza în fiecare celulă din inima mea
Tremurată ca picurul de ploaie târzie de primăvară,
Să-l pot sorbi cu sete,
Să-l adulmec în cerul gurii în laringe,
Să pot înverzi
Poate de această dată mi-o ajunge
Iar corzile vocale
Îl vor atinge într-un singură vocală
Neuitată
Cântată
În liturghii
Mereu
Pentru a nu împiedica în mod semnificativ
Ieșirea din sufletul meu,
Omnia mea mecum poeto

Palermo (mai 2022)

O altfel de poezie de miercuri

În deșertăciune zilele se vor scurge,
De zidire,de prea zidire
Mă voi frânge,
Ca fluturele voi îmbrățișa orice atingere a ta
Și voi flutura și eu ca un fluture
Ca toți care vor fi singuri
Să înțeleagă că e cineva care le va acoperi întotdeauna neperechea,
Ca turtureaua voi gânguri
La începutul izvoarelor
Și voi purta în ciocul meu mic
Verdele
Eu sunt cea care te-am iubit în tăcere
M-am pocăit înaintea ta
Nimeni nu m-a mai iubit până atunci
Și tu ai vorbit în iubire
Ai strigat muult și prelung
Strigătul tău s-a prelins în vânt
A rămas acolo
Șoptit pentru îndelung timp
Și acum vântul mai poartă cuvintele
Sădind pământuri
Nu-mi rămâne decât să-mi adun în lacrimi verdele
Să pot uda pământurile acelea,
Vor încolți vocalele,
Vor răsări consoanele
Și de câte ori cineva se va ruga și va striga
Voi ști că m-ai iubit!

Flori de la Ioana,copilul meu mare

Duminici

Nu mai spun nimic
Nu mai strig
Nu mai ridic din sprâncene
Nu mai rezolv probleme
Nu e treaba mea
Nu e lumea mea
Și ce minunat liniștea se așterne
Și mă vâr în pat
Te iau în brațe ascunzându-mă și visez
Picuri de rouă
Plutesc pe diminețile mele
Somnabula de mine
Doarme în sfârșit când nu mai strig
Nu mai spun nimic
Și nu mai rezolv probleme.
Doar aștept să se facă liniște
Pentru a putea ierta
Greșelile părinților
Mei ai tăi ai noștri ai celorlalți
Oamenii nu mai au nevoie de oameni
În duminici se sfințesc cuvintele neauzite de îngeri!

Napoli Galleria Umberto I

Elene

O femeie frumoasă a privit
O altă femeie frumoasă a închis ochii
O femeie frumoasă îngână o mie de povești și ține în mână zilele copiilor ei
O altă femeie frumoasă s-a hotărât să doarmă pentru totdeauna lângă iubit
O femeie frumoasă numără firele de iarbă de pe pământurile nelucrate uscate
O femeie frumoasă
Două au prins viață în mine
O femeie frumoasă împarte iubire credință speranță în casă pe stradă în cetăți uitate
Stranie făptură
Așteptând ce?Neașteptând nimic
O femeie frumoasă
Multe femei frumoase
Toate având un singur nume
Fiecare însă îl rostim cu o altă intonație
Cu o altă modulație a corzilor vocale
Folosind diminutive
De parcă cele care sunt strigate chemate astfel și-ar schimba forma
Norma
Mersul
Atingerea
De parcă cineva sau ceva le-ar putea fura
Strălucirea din zi sau din noapte
O femeie frumoasă muuuulte femei frumoase
Pe care le avem cu noi
Lângă noi
Și care poartă numele
Elena
Vă aduc frumusețe în timp
În timpul rămas
Împrăștiind lumina din această frumusețe a lor!

Barcelona La Zona Franca 05. 2022