Duminici

Nu mai spun nimic
Nu mai strig
Nu mai ridic din sprâncene
Nu mai rezolv probleme
Nu e treaba mea
Nu e lumea mea
Și ce minunat liniștea se așterne
Și mă vâr în pat
Te iau în brațe ascunzându-mă și visez
Picuri de rouă
Plutesc pe diminețile mele
Somnabula de mine
Doarme în sfârșit când nu mai strig
Nu mai spun nimic
Și nu mai rezolv probleme.
Doar aștept să se facă liniște
Pentru a putea ierta
Greșelile părinților
Mei ai tăi ai noștri ai celorlalți
Oamenii nu mai au nevoie de oameni
În duminici se sfințesc cuvintele neauzite de îngeri!

Napoli Galleria Umberto I

5 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s