Fiecare zi de decembrie este o poveste Cu Feți frumoși și cu crăiese, Cu inorogi, și ursuleți, Cu iezi cuminți și cucuieți, Cu broaște mici, sticloase,verzi, Cu oameni de zăpadă stând pe stradă, Dirijând iarna ca toți s-o vadă, Având bagheta magică în loc de mătură zburlită,și un cor de găște rătăcite,împodobite cu castane,și pene galbene de portocale, Și artificii, și baloane Pentru fetițele frumoase Cu rochii albe de mătase. Fiecare zi de decembrie este o poveste Cu ,,azi a fost, dar tot mai este” Rostită în ceasurile lungi, târzii De noi, cei mari, pentru copii!
Mamă mă ninge în decembrie Și pe tine te întoarce timpul La frumosul de atunci Când a fost, Mamă,tu știi că de fiecare dată mă întorc mereu acasă la tine,la, Rotația din pântecele tău minunat când mi-era cald și mi-era bine, Și ninge și cu fiecare ninsoare mai măruntă, mai multă,am crescut mare Cuminte , Uită-te la mine, Sunt tot mai frumoasă, E ca și cum decembrie mi-ar împrumuta din semne e ca și cum aș lua din vreme Din zilele tale tale Pesemne, Atunci când m-ai adus în lumină îngerii și-au pus pe frunte cunună de stele, au scrijelit în inimă Și tu le-ai zâmbit M-ai închinat înspre ele, M-ai închinat în iubire Senină, M-ai nins,și de atunci tot ninge în decembrie!
Bântuită iarnă de ger De polei, De ploi care te mucegăiesc și te rod pe dinăuntru De-ți pocnesc articulațiile și scrâșnesc de durere în tăcere, Parcă îmi vine, sigur îmi vine Să mă împachetez cu pălării și ochelari de soare Cu rochii roșii cu modele etno și cu buline Și să negociez o croazieră pentru mâine, Să fac escale chiar și o sută, prin porturi și orașe colorate, Să mă scufund în apele albastre, Să stau cu burta mea de doamnă doar la soare, Să învârt măsline coapte și acide În deți de gin sau de Martini, Să uit să pun cuburi de gheață(le las acasă și în piață) Să răsucesc paiul în gură, Și tu să mă iubești peste măsură!
Sunt bine. Le poftesc în binele meu Pe bufnițele albe și pe căprioare, Pe reni, Pe iepuri, Și pe vulpi, Și-n loc de vânătoare Am să fac un târg, De Crăciun, O să vă dăruim,și nu o să fim negustori Zile minunate și magice de sărbători, Vise împletite cu stele ninse în trupul lor Și vise împlinite, Și sărutări pe inimi, tuturor, Să fie pentru toți și pentru toate Belșug de bunăstare,bunătate, Și Steaua Nordului să vă răsară Din zori de zi și până-n seară Să fiți tot tineri, veseli și zglobii,cu suflete naive de copii, Să vă purtați mereu cu cinste și cu fală, Să fiți feriți de necazuri și boală, Să nu vă doară trupul, să nu vă rănească nimic ce-i rău din lumea aceasta pământească, Să se sloboade raiul peste voi, Să vă iubiți, să fiți mereu un ,,doi” Să nu vă lăcrimeze ochii de tristeți, Să vă treziți mereu în calde dimineți, Să stiți a vă ierta și a prețui Minuni,să fiți minuni albastre , vii!
Sunt atât de cuminte Moș Nicolae, Sunt atât de cuminte, În fiecare seară îmi lustruiesc cu lacrimile putinței sau neputinței Saboții de spital de gardă, sandalele roșii cu tocuri,botinele cu șireturi și mofturi În ani, Și-mi pare că sunt singura femeie de la mine din sat, de la Greci Care stau de veghe pe veci, Care am umblat și cu tine viață Și cu tine moarte, Sunt atât de cuminte în seara aceasta Mă cuibăr plină de iubire și mă fac mică Încât nuielușa ta să nu mă atingă, Să-mi dăruie clipa stelele albe Stelele albastre,stelele roz, Să vă pot mângâia pe voi, Să fulguie iarna Cu mii de culori,pentru că eu sunt atât de cuminte, sunt rază de soare,fluture ce-n zbor vă ating inimile care dor!
Decembrie Ninge iubire cu stele Stele magice cu gust de smirnă și turtă dulce Ne poleim sufletele spre aduceri aminte Ne întoarcem în nopțile calde ale copilăriei Mâine îți voi citi promit că mâine îți voi citi o poveste, despre a fost și numai este…
Primul meu costum popular ( eu și sora mea cea mare Dorina)
Patria Patria mea Pe care o vestesc De câte ori mă opresc în altă Patrie Și nu mă rușinez că Patria mea este România Și o vestesc ca pe o mare bucurie Și mi-e dor în fiecare zi de ea Și mi-e dor de locul acasă Și mi-e dor de tine casă Și de câte ori revin Cu un suspin de întoarcere Cu ochii înecați în lacrimi de tot ce se grăiește în românește de tot ce înseamnă mame și tați bunici și frați Chiar dacă mi-e sufletul plin de alte frumuseți De alte pământuri Știu că locul meu este aici Știu că numele meu nu poate fi rostit într-o altă limbă Știu că arterele mele sunt pline de supa de găină cu tăieței cu jumări Cu cozonaci și cu mucenici Cu cireșe pârguite în mai Cu șorici Că buzele mele cântă colinzi Că trupul meu miroase a fânețe și brazi Miroase a Carpați a Dunăre și e albastru sărat și tulbure asemenea cântecului melcului copilăriei Că mi-l îmbrac în iie Și sunt atât de frumoasă Încât numai noi puteam să creăm Pasărea măiastră Patria le-am dat-o din multă dragoste copiilor mei Cu genele tinereții fără de bătrânețe și vieții fără de moarte Patria sunt tot ce sunt eu Și mi-o duc și mi-o port Peste tot Și v-o las vouă s-o duceți mai departe Patria mea România ești tu și voi cei plecați cei veniți în zile voi ce rămâneți cu cuvinte și gânduri în mine rostind aceeași limbă și aceeași iubire
Cu gură de lup Te sărut Cu buze de lupoaică Te îmbrățișez Cu mirosul meu de jivină străină Te adulmec în noapte Cu mersul meu rătăcit în pădure Te urmăresc Să nu te fure Alte iubiri Cu ochii mei negri și suri Te văd oriunde te-ai ascunde în iarnă Și asemenea animalului sălbatic Am să mă pierd Într-o lume departe Când ai pleca iubire!
Timișoara Expoziția Nicolae Sabin Dancu (realizată de Beta)
Ianuarie ar trebui să poarte numele tău, copilul meu cu ochi de albăstrea, copilul meu cu ochi de cer, cu ochi de mare, Numele voastre, Ioane binecuvântate, în ziua de șapte. Pe palmele voastre ar picura alba nea, Dezlegând ape, aducând dar, aprinzând câte o stea, Pe cerul plumburiu și încețoșat de iarnă, ar înflori ghioceii în taină. Ianuarie ar trebui să se numească Ioana, așa cum decembrie ar trebui să poarte numele Maria, Și ea, iarna miluită ar fi cu ochi de copii, Stăpână pe sufletele noastre argintii ce mână zilele, ce alungă nopțile lungi și pustii, În vuietul timpului adunat în copca de gheață, A Polului Sud, Zile și nopți ce duc vântul și gerul,ploaia, cuvântul, iubirea, misterul.
Fie ca toate bucuriile și împlinirile și spiritul acestei zile să vă însoțească tot anul. Vă doresc o zi de Sfântul Ioan minunată (icoană cu Sf.Ioan Botezătorul, Grecia, insula Skiathos)
Ce aștept eu, ce așteptați voi de la 2021? Aștept bine, așteptați numai bine, Aștept, așteptați să vină Zile cu soare, zile senine Cu ploi albastre și roz Cu luni albe răspândite printre astre purtând numele noastre, Terase cu flori și privighetori, Cafeaua aburind printre ele, clinchet de pahare cu vin Sau halbe cu bere, și vorbe rostite , strângeri de mână în stele. Îmbrățișări multe, săruturi nenumărate, zâmbete, sănătate, Prietenii alături de noi,iubiri căutate sau regăsite printre nori. Aștept și așteptați să avem alți ochi,feriți de deochi de frumoși și buni ce suntem cu care să ne privim noua casă Cu brazi și ienupări oglindiți în fereastră Noul motor, Noua mașină , un Ferrari de lux sau un Volvo de dus și plimbat în munții Retezat, Un copil nenăscut sau născut, adoptat,cu suflet de Marie curat, Un cățeluș sau o pisicuță cu blană de urs sau de pluș, O croazieră sau o vacanță de vis,o licență de scris, un majorat de sărbătorit, un nou job, sau o nouă promovare, Muuult binemeritata pensionare, Un iubit sau o iubită, o liniște de nedescris într-o clipă. Multe aștept și așteptați, Dar,să-i spunem anului 2020 ,că nu-l uitați Că am învățat să ne cunoaștem mai bine, Că unii dintre noi am devenit îngeri de suspine, Îngeri albi pe pământ Că scriem poezii, basme pentru copii, că așternem pe pânză imagini de vis sau zmee de hârtie, Că am crescut măreț și cumsecade în înalt, Că am știut la bine,și mai ales la greu,să fim împreună Și vom rămăne în 2021, la fel, iubind mereu!
Lazăr Elena 