În fiecare seară adun cuvinte grele
Patrie țară neam glie pământ popor
Le așez la masă
Le omenesc cu un pahar de busuioacă cu pâine albă caldă din cuptor
Le aduc în dar dragostea mea
Iar ele
Banatul Ardealul Moldova Oltenia Dobrogea Muntenia Maramureșul Crișana
Îmi povestesc despre frumusețile pe care le-au purtat atâția ani
Despre oamenii care au crescut în brațele lor
Despre cât i-au jelit când s-au stins
Cu atâta dor
Doinindu-i mereu ca să nu uităm
Despre credința îndumnezeită și păzită cu sânge
Despre limba română comoară de preț despre portul atât de frumos viu și bogat
Despre copiii cu sufletul albastru și curat
Cu ochii mirați și mari
Despre ciobani olari plugari făurari dascăli cărturari
Uneori plâng pentru cei plecați în altă țară frații noștri frați
Mărgăritare sunt lacrimile mele
Le șterg cu prosoape le adun în ulcele pentru
mai târziu să pot clădi într-un alt timp
Frumusețea durerea veselia hărnicia omenia bucuria acestei patrii
România!