Lăudat să fie pământul pe care calci Tu
Apăsarea tălpilor tale o aud
Mă plec în genunchi
Pe cărarea
Pe care o voi împrejmui
Cu lacrimile mele de recunoștință.
Voi sădi trandafiri roșii atât de roșii
Cu care voi înconjura zidul tăcerii
Tu vei rupe petală cu petală și copiii noștri și toate neamurile noastre până și morții noștri vor șopti rugăciuni
Cu mâinile cuprinse în tremurul rugăciunii
Vor pune roze
Iar spinii vor rămâne spre aducere aminte
Ție
Care ne-ai spus
Iubirea cu cât e mai mare
Cu atât mai mult doare
Nu mă uita
Și sloboade-ți privirea
Atunci când voi merge pe cărare
Dumnezeul meu!
Voi fi în viață trandafir
Mă voi strădui să fiu!
Coroană de trandafiri am să port.