Uneori în anumite zile mai locuiesc cu tine
Bem ceai verde cu ghimbir împreună
Și mă mir și te miri
Ținându-ne de mână
De plinătatea acestei toamne!
Ce simplă e iubirea!
Cât mă bucur că trăiești!
Știi că te-aș ține în brațe o veșnicie
Toate zilele sunt minunate când sunt, sunt cu tine în
toate toamnele în care ne-am îmbrăcat cu frunzele desprinse de trupurile arse de soare ale copacilor
Ca să putem defila pe stradă strigând că am salvat încă o dată măreția zilelor care se îngustează mioape
Și-n care nu ne putem privi decât înfofolite cu șaluri groase ascunse sub pături și povestind vrute și nevrute
Despre iernile care au să vină
Și despre brazii netăiați pentru sărbători
Despre casele de turtă dulce pe care le plămădesc împodobindu-le cu flori
În care vom locui odată și-odată
Dar tu știi că doar pe tine te las să așezi pe pervaz
Luna și stelele și oamenii mărunți de zahăr
Pentru că doar tu vezi
În fiecare dimineață
O toamnă pe care nu am știut-o până acum!