Etichetă / viata

de elenalazar28

Casa mea


Ar încăpea casa mea într-o frunză
De ambrozie de salvie sau măr
I-aș întinde și încârlionța ferestrele prin al meu păr
Și ochii i-aș ține deschiși într-un vis
Ca tu trecătorule să-i citești și să-mi atingi inima
Tămâiată a nu știu câta oară
În vară și unsă cu mir într-un suspin și o bătaie de toamnă.
Ar încăpea casa mea într-o frunză bălaie
Și-ar cuprinde cartierul și strada orașul meu cu clădirile căzute și uitate de ploaie
În soare le-ar cuprinde și le-ar atinge cu dor și iubire
De frunze
De frunze.

Gărâna octombrie 2021( fotografie realizată de Lara Nuțu)
de elenalazar28

Sfârșit de vacanță

Cât de adânc în oceanul Antlantic
Cât de adânc
Mă pătrund în tine
În albastru și verde
Doamne cât de bine și amorțit și liniștit îngerul meu visează cocoțat pe valuri dansează
În timp ce eu mă scufund în calima să-mi ducă visul mai departe și inima
Îi fac cu mâinile mele semne
Îngerului
Semne cu mâinile mele crescute în nisip și în lavă
Dar cine să le vadă
El e atât de preocupat să consume rom alb gin și daquiri
Și algele și scoicile îmi sug sângele ca vampirii și nu-mi mai rămâne decât să îmi las sufletul meu de bun rămas în Oceanul Atlantic în hăul plin de mister la granița dintre umbre și cer!

Fuerteventura, Insulele Canare
de elenalazar28

Uneori

Uneori obosesc și eu
De puține ori obosesc
Și atunci mă vâr într-o cochilie
Sau într-o chilie de maici
Sau mă prefac într-un cerb
Purtându-mi frumusețea de zile în adâncul lumii
Până mă pierd,
Visez!
Cu sufletul visez
Și mă răsfir într-un nor călător
Plin de dor
Deasupra … tuturor!

Vulcanul Timanfaya Rezervația naturală Lanzarote Insulele Canare
de elenalazar28

Numele meu

Piedra de arena volcanes extintos Sin tocar solo mi alma El océano azul negro verde Solo él ve Nuestras vidas Infinidad Amor Comprometidos en el tiempo Náufragos y exiliados aquí y donde Las espinas florecen

Nisip piatră vulcani stinși
Și neatinși
Decât de sufletul meu
Oceanul albastru negru verde
Doar el vede
Viețile noastre
Nesfârșirea
Iubirea
Logodită cu timpul
Naufragiată exilată aici unde
Înfloresc spinii!

Tias Lanzarote casa muzeu Jose Saramago
de elenalazar28

Iubirea mea

Mă gândesc cum virusul sau lumea sau bogații sau maniacii
Ne-au împărțit în două
Vaccinații și nevaccinații
Bunii
Și nebunii
Cu mască FFP2 sau fără mască
Cu deștepți sau gură-cască
Cu tineri sau cu bătrâni
Cu maniaci sau burlaci
Într-un val două sau nouă
Cu denumiri de stele
Sau galaxii efemere
Și mă încumet să sper că iubirea mea
Infinită ca un cer
Nu se va curma
Nu va fi stea
Sau proteină mesageră
Migrenă sau efemeră
Voi continua și voi crede în ea
Ca și cum mi-ar fi ultima genă
Ultimă alveolă pulmonară
Ultima secundă din ultima țară
Și nimeni și nimic nu mi-o poate lua
Chiar dacă am trăit jumătate de veac și trei ani și ceva
Iubirea mea va lumina dar nu va fi stea
Va fi lumina din inima mea
Și doar tu
Numai tu o vei vedea!

de elenalazar28

Poezie doar pentru tine

De exemplu rămâne o parte din tine banală în mine
În cele mai mărunte gânduri și gesturi din zi
Mereu oricât aș alunga-o
Uneori zăresc lingurița de cafea lăsată anapoda
În dimineață când mă trezesc alături de
Cana lălâie cu gust de gutuie al trupului tău
Șoșetele aruncate sub pat și mirate când le strâng cu dispreț și mă eeeenerveeez
Dar în același timp
Gândesc ca o prematură și pură făptură
Că ce m-aș face dacă într-o zi tu pur și simplu te-ai topi
Eu care beau de-o viață cafeaua neagră și amară de-mi răsfață creierul atent și zevzec și absent
Aș dona când tu n-ai mai fi lingurițele din casă
M-aș zăpăci și aș umbla fără șosete
Când tu n-ai mai fi
Și aș rămâne somnoroasă în zi
Fără statistici și fără de gesturi nimicuri prostii
Și aș vorbi singură aș exersa grimase
Nepricepând jocul de snooker de la terase
Sau m-aș eterniza în poziția de nufăr
Și aș visa că de iubire mă scutur
Ca de o boală misterioasă și rară
Și aș rămâne pustiită și goală fără de dragoste dacă n-ai mai fi tu!

Miramar Del Mar Lanzarote Insulele Canare
de elenalazar28

Poem sfios și de jale


Vai vai

Inima mea
Va înceta

În bătaia sa
Când toamna va cădea
Din înalt
Curând
Și va rămâne
Pe pământ
Doar pene și vânt
Cuvânt peste cuvânt în cuvânt
Și un gând
Că ne vom revedea
Acum sunt stea
Și plâng și plânge și ea
Printre alte stele
Dar nici una dintre ele
Nu vor fi găuri negre
Doar inima mea
Va fi singură printre ele
Voi râde voi iubi voi privi voi priveghea pentru voi cu inima mea,

Până într-o zi când ne vom revedea căci veți fi și voi stele printre stele

Vai vai dar voi ve-ți mai sta pe pământ mult și de aceea un gând gândul meu singur rămas vi-l las și eu mă duc pe un drum fără popas până acas’

Drum bun!😥😥😥

de elenalazar28

Poezia a cincea de toamnă de duminică

Eu stau,
Cât de frumos stau în toamnă
Și aștept iubirea.
Am timp berechet
Și cafea neagră și grea
Bio,
Strecurată,
Cu lapte de migdale amare
S-o beau pe îndelete privind în suflete cochete.
Eu stau
Cât de cuminte stau în toamnă
Și aștept să mă iubești cu trudă
Nu trist spasmodic și pe fugă!
Eu stau frumos în toamnă
Și mă mir
Că n-ai venit , nici nu te știu,
Că m-ai lăsat uimită și întoarsă asemeni cănii de pe masă din care zațul se coboară încet mărunt și mov

Asemeni unei vieți spre seară,cu semne, litere și cifre împănate,ca să le văd să nu uit că ai plecat departe,iubire

Eu stau,cât de frumos eu stau în toamnă și aștept

Lipova , județul Arad , România
de elenalazar28

Poezia a patra de toamnă

Să-mi pui o întrebare tu,
O singură întrebare
În ziua în care vara se trece, moare,
Se jeluie copacul și-și flutură în lumină
Frunzele sale albe de ceață și a lui splină,
Mi se-ncovoaie-n spate
Mă apleacă, mă cocoașă,
Mă împodobește în haina lui de toamnă, de mireasă,
Îmi mistuie de copt sufletul plin de roade
Iară pe zile septembrie se sloboade
Cu atâta tevatură, alai de îngeri nași , de îngeri fini și îngerii nuntași
Ce se încurcă în vorbe,în inimi și iubire
Și parcă ascultându-i
Mai, mai că-mi vine,
Să stau cuminte astăzi și să mă pierd pe drumuri
Să mă preschimb în fluturi
Și în ambrozie amară,
Și să mă prind în stele când noaptea se coboară!

România Baia de Arieș , Valea Ciorii, Muntele Simulești , fotografie realizată de Alina Buliga
de elenalazar28

Poezie de echinocțiu bizar

Câtă zăpăceală în acest echinocțiu
Câtă pălăvrăgeală smintită și aburită
Zace în ceainicul sec
Cu încrustații art deco
Cu sept
De petale de trandafiri ofiliți de pe
buzele tale
Curând îmi voi pune șalul ros de timp
Și voi fi ca o cioară văduvită și gonită
Pe când ea adevărată cioară goală de vară va plânge
Nu am timp s-o ascult
Sunt atât de preocupată
Ca și cum aș fi din nou fată
Să aranjez frunzele verzi și uscate de ceai
În moduri ombilicate
Scrise în tratate
Iar lacrimile îmi zac uitate
În ceașca albă de porțelan
Câte anotimpuri vor mai sta acolo tolănite în
Încercări de a ne continua viața
De a iubi în moduri cât mai profunde false sau adevărate ca și cum am fi ultimii aleși de Dumnezeu din nou ca și cum circumzia ar fi efectuată ecliptic curată

Cât echinocțiu uitat în seară

Strânge-mă în brațe toamnă bizară!

Sunt zăpăcită și vorbesc o nouă limbă de ciori !