Autor / elenalazar28

de elenalazar28

Poezie despre unda P

,,Rănită este inima mea și s-a uscat iarba”
Se năruie nalba și nectarul din ea,
Cerul coboară în mai multe asfințituri pe pietre, pe scoici și peste nisipuri.
Mă întind cât mai mult să cuprind zilele rămase, ascunse în semne și larve de vierme,
Pesemne, inima recunoaște doar ritmul agale
Tipărit pe hârtia albă și moale,
Doar unda P pătrunde inima mea și o ia razna când privește în inima ta
Pedale gri, geluite, risipite pe stern, etern
Stau pironite gata să ardă tatuaje și piele,
Lăsând în viață cicatrici de pulberi de stele,
De pulberi de rouă, de pulbere de iubire, de respirație.
“Rănită este inima mea și s-a uscat iarba”
Și lasă în urma sa vindecată fiind ea pe veci
O altă undă neînregistrată, pe care doar tu o poți vedea în serile de februarie nătânge și reci!

Gărâna județul Caraș Severin( fotografie realizată de Lara Nuțu)
de elenalazar28

De dragoste

Astăzi vă spun că în dragoste e permis orice,
În dragoste te poți transforma în ce vrei tu, mai ales atunci când alergi cu sufletul la gură căutând urmele pașilor lăsați de dragoste în viață ca o arsură,
Sărutul dat de ea, dragostea, sărut cald, aburind, clocotit pe față, răsfirarea degetelor ei adânc încrustată în trup de dimineață (trebuie să recunoaștem că fără de ea noi nu putem trăi) de aceea vă îndemn:
Ca o hienă să vă aruncați în vâltoarea îmbrățișării,
Să vă jupuiți de toate pieile râncede de pe voi, să fiți șoim, să fiți îmbelșugate ploi,
Să vă transformați în vultur, în bufniță albă, să zburați în înalt, cât mai în înalt,
În mare să scalzi iubirea,
Crustaceu sau delfin să fii,
Pe munte să crești, stejar, ulm sau pin,
În dragoste poți fi baloansar, poți fi nea cu care să acoperi inima ta,
Poți fi șal de mătase sau ac de cravată,
Butonii de argint de la cămașă,
Colonii de termite incolore și oarbe,
Să devori, să zbori, să te îngropi, să nu mori,
Poți fi nava de croazieră ce așteaptă în port,
Elicopterul cu elice în formă de stea,
Submarin sau templu budhist, o mărgea,
Marele zid chinezesc, să fii și tu văzut de pe lună,
Palton, umbrelă, șoșon sau curea,
Măslin, iasomie, gardenie sau liliac,
Broasca râioasă cu pistruii de lac,
Poți fi orice în dragostea ta,
Margaretă, trompetă,
Cizmea sau floare de mac, greier bosumflat sau arac,
În dragoste ești oricum puțin sau mai mult din toate acestea, nu te plictisești, nu plângi sau plângi, zâmbești sau rănești, cânți sau urli, privești, pentru că în dragoste, numai în dragoste trăiești!

de elenalazar28

A doua promisiune

Tu ești pâinea mea cea de toate zilele dospită și crescută în suflet,
Pricinile, le uit în ungherele atriilor,le depun pe coronare,
Sunt molii ce cresc și apoi zboară în soare.
Tu ești iertarea mea, și greșala mea, greșala primei tinereți,
Și celei de-a doua, și celei de-a treia,
Eu sunt vânătorul ce poartă tolba cu săgeți și ia urma animalului rănit în pădure, cu ochii închiși, purtând atâtea tristeți, culese și adunate din lume.
Ca un pendul trupul meu măsoară îmbrățișările și sărutările date în amiază,
Pendul ce vibrează la fiecare atingere a ta și mă transformă în ultima rotație de grație, în jurul pământului, în stea.
Fi-voi cu tine mereu, promit, chiar de va fi greu, foarte greu chiar și după ce calote de gheață
Se vor sparge în oceane, în așchii de timp, în milioane
De meduze și căluți, cu picioare albe și iuți.
Fi-voi iubirea ta,
Fi-voi mereu a ta,
Chiar de ar uita, să vorbească în alte limbi, veacurile!

Fragment dintr-un tablou realizat de N.M.Pal 1958
de elenalazar28

Poezie despre km.0


Toate orasele mari au km 0
Al nostru care ar fi?
Poate brațul stâng și omoplatul
Pântecul roditor în zi
Ochii, ,,gura ce din belșugul inimii grăiește”
Creierul care gândește,
Talpa bătută în cuie,
ADN luat de la mamă
Sau îngerul nostru ce cântă în strană
Și ne îmbracă în lumină.
Km 0 al meu știu sigur că e iubirea
Ea mă ridică
Ea mă face mică
Și mă modelează în scară
Pe care tu urci până la stele
Curios să afli dacă ele au km 0
Iar pe podeaua lor pavată cu mozaic, tu ești atăt de mic, stând în genunchi pe punctul lor fragil și,
Când acest punct de iubire se va roti, se va axa în rotația universală a sa,
eu voi fi bărbatul tău
Iar tu , femeia mea!

Aproape de km 0 al Parisului(Notre-Dame 2020)
de elenalazar28

De februarie și iubire


Mută-te-n mine iubire,
E bine aici, te voi sluji,
Te voi cânta, te voi ara, te voi îngriji,
Semințe multe îți voi da,
Și apă și pâine.
Mută-te-n mine iubire,
Nu mai căuta loc cu chirie,
Cei mulți și avari îți vor cere simbrie,
Și taleri de aur și arginți,
Pe mine știu că nu ai să mă mai minți,
Te prețuiesc acum mai mult ca niciodată,
Te pun la loc de cinste și în casă,
Și în grădina mea cu flori
Să stai și să visezi până în zori
Și soarele să îți sărute fața.
Fii ca o pasăre, ce-și caută cuib
Și -n zborul ei, e lungul gând
Și timpul îl măsoară-n cer
Cu aripile-ntinse în mister
Și penele ca semne ni le lasă.
Mută-te iubire în mine,
Ești acasă!

de elenalazar28

De februarie

Sprijinite stau zilele în februarie
Înlățuite cu fiare de ploi sau nea,
Fiecare za a lanțului ce leagă secunda se rupe în iubire și ea,
Se sfarămă în inima mea.
Tânjesc după soare, suspin după mare,
Miros a primăvară,
Miros a pământ ce poartă urme de ciută,
M-aș întinde pe cer ca să alung zilele scurte și slute,
M-aș colora în violet de brândușă,
Cu gulerul galben și gușă,
M-aș încolți într-un măr pădureț cu brațe lungi și pas săltăreț,
Și aș zăvorî iarna la ușă,
Să aștepte până am să prind soarele roz, mare în plasa inimii tale,
Și m-aș încălța cu noile sandale,
Iar pe capul meu mic, neînțelept aș pune pălăria de paie,
Să aștepte iarna,
Și eu să aștept căldura verii ce-mi stăruie în piept!

Tablou realizat de Liana Nicolae

de elenalazar28

Poezie despre spatele meu

Pe spatele meu,rahitic în tinerețe,
Am purtat cuvinte răzlețe
Adunate , trunchiate,reflexii ale minții de femeie,
De început de femeie.
Semne mi-au rămas de atunci
Între omoplați și vertebre,
Indicatoare tăcute pentru iubiții mei
Care de fiecare dată când mă dezbrăcau
Mă întrebau ,dacă, nu am îmbătrânit prea devreme?
Spatele meu va purta mereu urme de scriere cuneiformă ,
Diformă,prin lume
La muncă,zi de zi , la piață ,
Prin muzee, pe plajă, în viață,spatele meu va purta asemenea lui Atlas urmele de cer și pământ rămase ca niște storuri de mătase trase și roase pe ferestrele timpului și a gândului din voi!

Desen realizat de Pop Traian Flaviu

de elenalazar28

Într-o zi

Am să fiu într-o zi luză
Cu cap de meduză,
Cu miros de cicoare,
Cu alb de ninsoare,
Cu colțuri de stea și albastrul din ea,
N-am să mai știu nume,
N-am să mai știu sume,
Nici rețete sau diluții,
Enigme sau soluții,
Am să stau cocoțată pe o grămadă de zile,
Și am să culeg numai șoapte de bine,
Am să visez și o să-mi ascund frânturile de os și de vis,
Și o să adorm într-un final într-un abis,
Trezită apoi de luzele noi
Dintr-un alt vis, și o să îngrop trecutul meu copt
Cu brațe de melc și picioare de cerb,
Cu inimi de fluturi,încet să le scuturi,
Cu tălpi de mistreț și timpane de vulpe,
Cu spate de urs cu vertebre cărunte,
Și am să fiu narcisă și mac
Și mereu am să tac, și am să fiu leandrul cu flori roz pierdută în meandrul iubirii din voi într-o zi cu ploi, într-o zi fără ploi…

Tablou realizat de Marian Lupin

de elenalazar28

Poezie de sfârșit de ianuarie

La sfârșit de ianuarie stropesc secundele cu puțin soare,
Frigul de afară îmi deschide sufletul lâncezit de zăpadă,
Norii aleargă și strigă pe stradă,
Negrul pământului se rotește în axă
Și dorm ascunși în el viermii cruzi de mătase.
Îmi întind ochii lung înspre februarie
Oare
Ne pregătim de iubire?
Irisul meu se întâlnește cu el,
Întâiul ghiocel,
Atât de îngust, atât de sfios,
Cu albul sidefat ca de os,
Cu verdele verde în al său trup.
Parcă rup, la sfârșit de ianuarie, secundele ce întârzie să apară în nou început, în așteptare.
Nările mi se măresc și miros
Miros a primăvară.
Mă bucură, ne bucură primul ei semn
Și-i fac, și-i facem cu mâna iernii ce tremură că pleacă în tandem,iernii ce pleacă spre aurolele boreale, spre sudul cuprins în ocean, cu strigătul norilor în van!