A doua promisiune

Tu ești pâinea mea cea de toate zilele dospită și crescută în suflet,
Pricinile, le uit în ungherele atriilor,le depun pe coronare,
Sunt molii ce cresc și apoi zboară în soare.
Tu ești iertarea mea, și greșala mea, greșala primei tinereți,
Și celei de-a doua, și celei de-a treia,
Eu sunt vânătorul ce poartă tolba cu săgeți și ia urma animalului rănit în pădure, cu ochii închiși, purtând atâtea tristeți, culese și adunate din lume.
Ca un pendul trupul meu măsoară îmbrățișările și sărutările date în amiază,
Pendul ce vibrează la fiecare atingere a ta și mă transformă în ultima rotație de grație, în jurul pământului, în stea.
Fi-voi cu tine mereu, promit, chiar de va fi greu, foarte greu chiar și după ce calote de gheață
Se vor sparge în oceane, în așchii de timp, în milioane
De meduze și căluți, cu picioare albe și iuți.
Fi-voi iubirea ta,
Fi-voi mereu a ta,
Chiar de ar uita, să vorbească în alte limbi, veacurile!

Fragment dintr-un tablou realizat de N.M.Pal 1958

6 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s