Pe spatele meu,rahitic în tinerețe,
Am purtat cuvinte răzlețe
Adunate , trunchiate,reflexii ale minții de femeie,
De început de femeie.
Semne mi-au rămas de atunci
Între omoplați și vertebre,
Indicatoare tăcute pentru iubiții mei
Care de fiecare dată când mă dezbrăcau
Mă întrebau ,dacă, nu am îmbătrânit prea devreme?
Spatele meu va purta mereu urme de scriere cuneiformă ,
Diformă,prin lume
La muncă,zi de zi , la piață ,
Prin muzee, pe plajă, în viață,spatele meu va purta asemenea lui Atlas urmele de cer și pământ rămase ca niște storuri de mătase trase și roase pe ferestrele timpului și a gândului din voi!
Lazăr Elena 
Sa sti ca ducem multe in spate 🥰🐫💐
ApreciazăApreciază
Așa e Lili uneori mai mult de cât putem🤗
ApreciazăApreciază
Foarte interesanta poezia!
Imi place foarte mult asocierea faptelor prin care ai trecut cu storurile de matase, cu Atlas, cu scrierea cuneiforma si diforma…
Am citit- o de multe ori …are o încarcatura aparte, oarecum cred ca fiecare femeie se regăsește in versurile acestea.
Desenul in creion este lucrat frumos si eu cred ca esti chiar tu…
Frumos
ApreciazăApreciază
Nu sunt eu😂😂😂e desenul făcut de Flavius.Da, poezia are încărcătură mare🙏🤗
ApreciazăApreciază
😌
ApreciazăApreciază
M-a atras imediat titltul!! Si am parcurs intreaga poezie .. ❤️❤️❤️
ApreciazăApreciază
❤️❤️❤️
ApreciazăApreciază