,,Rănită este inima mea și s-a uscat iarba”
Se năruie nalba și nectarul din ea,
Cerul coboară în mai multe asfințituri pe pietre, pe scoici și peste nisipuri.
Mă întind cât mai mult să cuprind zilele rămase, ascunse în semne și larve de vierme,
Pesemne, inima recunoaște doar ritmul agale
Tipărit pe hârtia albă și moale,
Doar unda P pătrunde inima mea și o ia razna când privește în inima ta
Pedale gri, geluite, risipite pe stern, etern
Stau pironite gata să ardă tatuaje și piele,
Lăsând în viață cicatrici de pulberi de stele,
De pulberi de rouă, de pulbere de iubire, de respirație.
“Rănită este inima mea și s-a uscat iarba”
Și lasă în urma sa vindecată fiind ea pe veci
O altă undă neînregistrată, pe care doar tu o poți vedea în serile de februarie nătânge și reci!