Spală-mă pe față iubire Cu gheață, Lacrimile mele fierbinți Se vor transforma în arginți Cu care voi cumpăra sau voi vinde Tot ce viața-mi va da de acum înainte. Spală-mă iubire pe trup Cu zăpadă Ca oriunde mă duc Toți să mă vadă Că eu urc Și că port iubirea anilor de demult Și-o împrăștii în lume Si o ard cu tăciune Sfios în rugăciune, Să o pot rosti Să mă pot posti, Să o pot propăvădui,să o pot zidi Oriunde mă veți ști, oriunde voi fi, iubire tu să mă ții minte, când te strig mereu să îmi vii!
Niciodată nu am știut ce nr. porți la pantofi Și totuși îți cumpăr pantofi pe care îi porți, Nu știu nici ce grupă sanguină ai, Dar oricum eu sunt donatorul tău universal, Nu înțeleg nici de ce nu mă mai ții uneori de mânâ Și totuși atingerea ta aspră Îmi rămàne pe trup, Și parcă acum în iarnă mi-e mai mult dor de tine și trebuie să împodobim bradul dar eu nu mă pot dezlipi de sufletul tău, Oricum avem ornamentele de Crăciun de anul trecut, E cazul și să pregătesc o altă friptură de rață Poate se ieftinesc portocalele sau mandarinele, Poate ne vindem merele la piață, Și totuși știu că vom îmbătrâni împreună Și ar fi cazul să notez date esențiale despre tine Și tu despre mine Pentru ziua de mâine, Apropo cred că am să te cadorisesc cu un vis, Depinde de inflație sau de programul meu liber, Și totuși parcă nu este timp în existența mea decât să te iubesc, Să te iubesc, Și toți știu despre această iubire cu tine,și o văd în fiecare zi cu aceeași privire senină!
A nins iubitule azi noapte Cu îmbrățișările mele, cu șoapte Spuse molâu la urechea ta dreaptă ridată Mirat,că tu nu ningi Și nu mă atingi,cu frig, Dar eu te aud cum mă colinzi, Cum tu mă strigi Strângând chitara, Și parcă atuncea vara se pătrunde Pe noi lungimi fierbinți de unde La radio,boemă și grăbită, Dar eu îi cânt doar iernii și mă îmbrac în alb Ușor ca fulgul Și mă ard, Și-n fiecare noapte Am să ning, Pe trupul tău să mă preling Să nu mă uiți,să mă tot,știi Frumoasa ta din fiecare zi.
Nespus de verde A încolțit în mine, Nespus de alb e în iarnă și în tine, Nespus de roșu îți aduc în dar, Nespus de albastru se întinde cerul fără de hotar, Nespus de întinsă se revarsă Iubirea și înflorește ca un crin în glastră, Nespus de frig mă înconjoară, Nespus de cald e înăuntru și afară, Nespus de dor mi-e de tine,casă, Când sărbătorile vin și le așez la masă, Nespus de drag îmi este pământul pe care calc și-îi aduc cuvântul, Nespus de alint eu te cuprind Și îți colind Și îți colind Cu clopoțeii de argint Cu mere roșii și cu nuci Cu crengi de brad și cu cristale Albe,albastre mărgăritare Și îți vestesc în ceas de seară Când liniștea ni se coboară Când bucuria urcă, urcă,că prețuiesc tot ce mă-nconjoară,tot ce mi-ai dat iubită mamă, și tot ce voi lăsa și eu în urmă!
Uneori te întreb pe tine cel care trăiești acum Liber Îmbuibat, saturat de așa zisa libertate Tu cel democrat care îți întinzi oasele pe un pat, Ale mele oase zac În pământ, de ce a trebuit să mor, Tocmai eu? Să-mi vărs sângele pentru popor, Se scriu pentru noi eroii Poezii, Discursuri tipice, Atipice, Memorii, Critice, Diacritice, Cine mai știe ce nume am purtat? Cine mai plânge sau gâtuie câte un oftat? Cine îmi aude sufletul luat atât de devreme? A-ți mai întrebat-o pe mama, tata, soția, soțul,fica, fiul,sora,fratele,bunica,bunicul ce mai fac? Mai stau pe aceeași stradă în același toropit oraș? I-ați dat un alt nume străzii, orașului?Numele meu ? Aprindeți lumânări să ardă mereu… Uneori,dar de cele mai multe ori stau de vorbă cu tovarășii mei aici în rai, Pentru că suntem în rai(măcar atât am primit în afară de jelit) Dumnezeu ne-a lăsat să locuim aici Să numai știm de frici, de comuniști, de zile lungi întunecate Chiar dacă ne este atât de dor De tine frate,frate al meu în libertate, Dor de părinți Dor de copii Dor de a mai strânge în brațe iubita ascunși anonimi printre cei vii, Vouă vă este dor de noi Acum în decembrie când plouă cu lacrimi Și ninge cu rouă,nouă ne este dor de voi, dar nu ne mai întoarcem înapoi, rămânem aici,pentru încă o revoluție,o nouă constituție, vom alege un nou președinte,un nou rege care să ne țină minte!
Fotografie realizată de Lara Nuțu copilul meu postrevoluție în Amsterdam
Spală-mă pe față iubire Cu gheață Lacrimile mele fierbinți, Se vor transforma în arginți Cu care voi cumpăra sau voi vinde Tot ce viața-mi va da de acum înainte. Spală-mă iubire pe trup Cu zăpadă Ca oriunde mă duc Toți să mă vadă Că eu urc Și că port o lumină a anilor de demult Și-o împrăștii în lume Si o ard cu tăciune, Sfios în rugăciune Să o pot rosti Să mă pot posti Să o pot propădui,să mă pot vesti Oriunde, Spală-mi oasele iubire cu stelele albe Să fulguie gândul Și iarna să-l scalde Oricând cu tine,om bun, să rămâie în urma ta și mereu de acum înainte cuvintele, faptele tale, iubirile tale.!
Fiecare zi de decembrie este o poveste Cu Feți frumoși și cu crăiese, Cu inorogi, și ursuleți, Cu iezi cuminți și cucuieți, Cu broaște mici, sticloase,verzi, Cu oameni de zăpadă stând pe stradă, Dirijând iarna ca toți s-o vadă, Având bagheta magică în loc de mătură zburlită,și un cor de găște rătăcite,împodobite cu castane,și pene galbene de portocale, Și artificii, și baloane Pentru fetițele frumoase Cu rochii albe de mătase. Fiecare zi de decembrie este o poveste Cu ,,azi a fost, dar tot mai este” Rostită în ceasurile lungi, târzii De noi, cei mari, pentru copii!
Mamă mă ninge în decembrie Și pe tine te întoarce timpul La frumosul de atunci Când a fost, Mamă,tu știi că de fiecare dată mă întorc mereu acasă la tine,la, Rotația din pântecele tău minunat când mi-era cald și mi-era bine, Și ninge și cu fiecare ninsoare mai măruntă, mai multă,am crescut mare Cuminte , Uită-te la mine, Sunt tot mai frumoasă, E ca și cum decembrie mi-ar împrumuta din semne e ca și cum aș lua din vreme Din zilele tale tale Pesemne, Atunci când m-ai adus în lumină îngerii și-au pus pe frunte cunună de stele, au scrijelit în inimă Și tu le-ai zâmbit M-ai închinat înspre ele, M-ai închinat în iubire Senină, M-ai nins,și de atunci tot ninge în decembrie!
Liturghiile săvârșite în duminicile de decembrie Ne coboară în suflet Ne urcă în albastrul cerului Ne apleacă capul a mirare în renaștere și speranță Ne moaie genunchii în rugăciune Și ochii ni se inundă cu ploi și ninsoare Ne întind pe lespede și pe pământul ce tremură de frig dar care Mai apoi se umple de rod Ne încing sufletul cu un curcubeu și un zălog A iubirii dintre mine și tu Dintre voi și Ea Dintre noi și El Dintre lumina dată de,,Răsăritul cel de sus” Nu vom fi apus Nu vom înceta a crede în iubire Niciodată!
Bântuită iarnă de ger De polei, De ploi care te mucegăiesc și te rod pe dinăuntru De-ți pocnesc articulațiile și scrâșnesc de durere în tăcere, Parcă îmi vine, sigur îmi vine Să mă împachetez cu pălării și ochelari de soare Cu rochii roșii cu modele etno și cu buline Și să negociez o croazieră pentru mâine, Să fac escale chiar și o sută, prin porturi și orașe colorate, Să mă scufund în apele albastre, Să stau cu burta mea de doamnă doar la soare, Să învârt măsline coapte și acide În deți de gin sau de Martini, Să uit să pun cuburi de gheață(le las acasă și în piață) Să răsucesc paiul în gură, Și tu să mă iubești peste măsură!
Lazăr Elena 