,,Frumusețe așezată” în iarnă

Când e foarte frig
Mă învelesc cu tine
Doar pupilele mi se întrezăresc subțire pe geana zilei
Încep cu brațele tale care încă mai poartă puterea tinereții
Mă strâng în ele
Mă vâr printre degetele aspre cu fire de păr zburlite și ițite ca și ierburile uscate în zăpadă
Mai apoi îți trag toată pielea de pe torace de pe coapse de pe cap
Ca să încap
Eu toată
Neridată și necoaptă mai e pielea ta
Și mă poartă în serile de vară cu parfum beat de tuberoze înflorite și flori de cireș ca niște
Albe mimoze și pleoștite de zăpușeală
Transpir de emoție acoperită astfel
Scot aburi pe gură
Și mă învârt în inima ta ca un ceas
Acum sunt într-un an într-un veac într-un mileniu și astfel ajung să-ți cunosc toate sentimentele
Toate elementele care s-au adunat să te facă pe tine
Nici nu îmi pasă că iarnă îmi umblă prin casă
Mi-e cald acum
Mi-e bine!

Gravură în blocuri de lemn (fragment) ,,Frumusețe așezată sub un cireș înflorit” de Utagawa Yoshitora 1859 George Șerban Ukiyo-E Collection Muzeul Național de Artă Timișoara

Poezie pentru mine și fetele tinere

Mi se spune mereu că sunt răutăcioasă
Invidioasă de-a dreptul pe femeile tinere
Nu am cum!!!
Nu am cum!!!
Vă repet
Pielea lor de cele mai multe ori îmi amintește de pielea mea de începuturi cu multe culori,
Cu multe îmbrățișări, dezmierdări, nerăbdări, cu tăvăleli pe oriunde și oricând, cu pofta nebună de a iubi cât mai mult,
Cu nesiguranță, cu obrăznicie, cu cutezanță, speranță, uneori cu prostie( prostia se manifestă oricum la orice vârstă)
Mirosuri de reîncarnare brună
Jilavă
Miros de pădure bătrână acoperită de ploaie care
Cheamă ogarii instruiți
Să caute trufele
Nu pot memora
Clipele,
Anotimpurile în care m-am împiedicat
Sau am alunecat din pat
Străfulgerată de mirosul fierbinte de dragoste
Atât de mult l-am adulmecat
L-am amestecat cu saliva
Cu bila cu sucul pancreatic
Cu stupiditatea hormonală a creierului meu
Colosală
Povară de dus
Zbor către sus
Încât acum toate bolile de care se presupune că sufăr
Își au originea acolo
În percepția despre dragoste sau de a face dragoste
Încât nu am timp să fiu răutăcioasă,
Caut leacuri, adevăratele leacuri pentru vindecare
Și din când în când trag cu ochiul,la cele tinere
Și le binecuvântez să aibă parte de dragoste, de multă dragoste, să nu o ocolească sau s-o dibuie sau să o soarbă ca pe o cafea turcească,
Să o putem împărtăși împreună!

Costa Teguise (octombrie 2021)

Duminică de după toate sărbătorile

Amețită de petrecerea ultimelor zile
Iarna se scutură amețitor
De toate sticlele de șampanie
Băute în dormitor,
De artificiile aruncate în noaptea dintre ani,
De colindătorii grăbiți după bani
Care n-au cântat decât: „Domn, Domn să’nălțăm”,
De trândăvelile și alinturile după post în pat, sub pat, pe lângă pat.
Acum ninge
Am petrecut destul,
E ziua de după, în care ne reluăm postum viața.
Facturi, farfurii nespălate, faruri de ceață, fornetti la pachet pentru servici,
Futaiuri lungi, futaiuri mici,
Foarfece de ascuțit pentru gardul viu(mai puțin se înverzește),
Focuri de aprins în casele înalte,
Fripturi de rumenit,
Flori veștejite de coronițe sau ornamente, de aruncat la gunoi sau de presat,
Finalizate examene, angajări, demisii, revolte, Open-ul Australiei nejucat,
Finish-uri ale zilelor de ianuarie
În care ninge,
Ninge acum ca o bucurie și o răsplată că nu te-am sau nu m-ai părăsit încă…că nu am plecat sau nu ai plecat, și dacă ai plecat promit că te aștept eu… și cred că e cel mai important în ziua de după!

Copenhaga, Danemarca detaliu de fotografie realizată de Lara Nuțu

De tristețe

Astăzi îngerul tău a rămas șomer
Numai lucrează pentru tine
Era trist și ieri și alaltăieri,
L-am văzut, știa că nu-ți este bine
A vorbit cu Maimarele nostru
El îți știa rostul,
Atât de multe a-ți povestit
A-ți stat la taclale ca între prieteni i-ai spus cât de mult ai iubit, ți-a spus cât de mult te-a iubit,
Cât de mult vei iubi
Și acolo în rai
Dar ție ți-este oprit să mai stai aici cu el,
Ți s-au terminat penele,
Eu de durere ți-am sfârtecat aripile
Eu
Ți-am luat mantaua albă de nea
Să-l înfășor,
Ți-am smuls inima,
Căci îmi va fi dor
Și le-am transmis și celor de la Forțele de muncă din rai
Că dacă tu nu ai mai avut zile să-i dai
Nu vei primi nici indemnizație de șomaj
L-ai luat azi,
Mi l-ai luat azi,
Nu vei primi nici pensie de boală,
Nici lacrimi, și nici o sudalmă,
De strigat nu îl voi mai striga decât pe el,
Nu voi rosti rugăciuni de nici un fel
Dar ca să te iert,fiind liber acum și dezlegat să-ți faci de cap,promite-mi că mereu vei purta
Dragostea mea,
Dragostea mea!

Ca să ningă azi

Ca să
Crească orhideele, le pun îngrășământ de orhidee
Ca să
Crească cactușii, le pun îngrășământ de cactuși
Ca să
Crească iubirea ta pentru mine, îi pui
Bună, ești frumoasă azi
Mă excită sănii tăi ascunși sub puloverul acela
Când ți l-ai cumpărat?
A, am uitat ți l-am luat eu on-line cu cardul Visa
Mă gândeam că voi căștiga cei 1000 de euro pe săptămână premiu dacă plătesc cu cardul să plecăm în vacantă!
Ce bună e ciorba de potroace!
Iubi nu te mai obosi!
Vino încoace
În brațele mele
Mi-e dor de tine!
Câte oligoelemente, minerale și vitamine,
Are nevoie iubirea noastră
Secundă de secundă acum când e iarnă și lumina ne ninge pe spinare,ca să ningă azi noi ne iubim!

Orgasm Cacteu 2021 lucrare special creată pentru Bienala Art Encounters de Ndidi Emefiele

O altfel de poezie de Bobotează și Sf. Ioan Botezătorul

De azi suntem Meta
Unii din noi pleacă la Mecca
Sufletului lor,
Unii dintre noi se spală în Iordan
Amintindu-și botezul,
Important este ce vor învăța despre iubire
Vor lua hapuri de nemurire?
Eu împachetez omuleții de zăpadă și renii de pluș
Parcă ieri erau plecați la petrecerea nupțială a pinguinilor imperiali la Polul Sud,
Fundele cu care i-am legat de balustradă miroseau a alb,
A zăpadă,
Erau pătate și de sângele focăi leopard(Amintindu-mi să numai fiu monogamă căutând în fiecare an dragostea ta)
Parcă de Bobotează era ger,
Eram în anii trecuți mai trează
Cu sufletul hingher
Alergând să anihilez păcatele lumii cu o doză de sminteală
Cerșind puțină apă sfințită în inima lor goală,
Mult mai târziu am învățat că bucuriile simple,mărunte,
Ca vârâtul în pat cu o carte în mână alături de tine mângâindu-ți firele aspre și puține,
Promițându-mi că o să tac,
Că o să fac piftia mai puțin sărată,
Că voi pleca din nou în Israel
Să-mi duc sufletul să alerge în sensul în care curge azi el,
Că-mi voi pune în loc de atrii și valve și cave și pulmonare aripi întinse care or să zboare,
Că-mi voi numi din nou dacă voi mai naște primul copil
În amintirea celui ucis de Irod,
Că-mi voi schimba mersul și capul nerod,
Și-am să mă întorc în pustiu să culeg penele lăsate ca urme
De voi
Despuiați de gânduri urâte și goi!
De azi suntem Meta
Parcă ar muri și planeta
În pelerinaje,
În promisiuni și miraje,s-o salvăm, să ne salvăm,
Miracolul zace în noi!

Pinguin realizat de Monica Richards (din colecția proprie)

Bucolică

Să mă chemi în noaptea de iarnă
Sfidătoare
Voi fi,
Voi rămâne pentru tine goală
Ca un ochi de gheață pierdut într-un iezer,
Nici măcar mănușile primite în dar de Crăciun,
Mănușile lungi de piele neagră
Atât de catifelate și moi la atingere
Nu mi le las pe mâini,
Mi-ar fi rușine să te păcălesc în întuneric,
Mi-ar fi teamă de abandon poate, nu se știe,
Ar fi un clișeu de fotografie
Pe care l-aș afișa într-un maraton
De întâlniri matrimoniale de pe facebook
Cu gemete,cu promisiuni,
Că eu sunt alta
Cu minciuni,
De a fi cea din tinerețe.
Am o altă maturitate,
Sinceritate,
Acum,
Dar voi fi la fel de directă
Ba chiar abjectă uneori dacă este cazul,depinde ce îți dorești,
Sau discretă( puțină înțelepciune nu strică)
Voi fi pentru tine ca vinul vechi îmblânzit în ani
Care a adunat atâtea arome
Cu o explozie de simțuri!
Acum la anii mei
Te pot îmbăta,
Dar îți promit că a doua zi nu vei avea nevoie de aspirină sau ciorba acră de potroace
Mereu te vei întoarce,la mine!

Dorință

La târgul de Crăciun
Te-am privit,
Parcă erai altul,altul îndrăgostit de mine,ești
Acum,sau ?
Când stai lângă mine la masă și-ți înfigi cuțitul în gâsca coaptă,pufoasă
Aș vrea să fiu eu copanul condimentat,aromat cu dovleac,
Cu gutui și mere stropit cu vin de Madeira,
Mi-e poftă de viață
Mi-e chef nebunesc
De s…x
Acum pot să rostesc acest cuvânt
Acest sentiment și gând,
Postul s-a terminat,
Tarabele din piață au fost demontate,
Vin-o dragule
Vin-o și vârăte cu mine, în mine
Până mâine…

Toată viața!

Florina Țeicu-Bârtic


Și doar pe tine te am în inima mea(poezie de iubire pentru femeia din viața ta pe care nu o cunosc, dar știu că vă iubiți muult)

Niciodată nu am știut ce nr. porți la pantofi
Și totuși îți cumpăr pantofi pe care îi porți,
Nu știu nici ce grupă sanguină ai,
Dar oricum eu sunt donatorul tău universal,
Nu înțeleg nici de ce nu mă mai ții uneori de mânâ
Și totuși atingerea ta aspră
Îmi rămàne pe trup,
Și parcă acum în iarnă mi-e mai mult dor de tine și trebuie să împodobim bradul dar eu nu mă pot dezlipi de sufletul tău,
Oricum avem ornamentele de Crăciun de anul trecut,
E cazul și să pregătesc o altă friptură de rață
Poate se ieftinesc portocalele sau mandarinele,
Poate ne vindem merele la piață,
Și totuși știu că vom îmbătrâni împreună
Și ar fi cazul să notez date esențiale despre tine
Și tu despre mine
Pentru ziua de mâine,
Apropo cred că am să te cadorisesc cu un vis,
Depinde de inflație sau de programul meu liber,
Și totuși parcă nu este timp în existența mea decât să te iubesc,
Să te iubesc,
Și toți știu despre această iubire cu tine,și o văd în fiecare zi cu aceeași privire senină!

Fotografie realizată de Călin Leucuța

Revoluția de la Timișoara(În memoria EROULUI IOSIF CACOCEANU)

Uneori te întreb pe tine cel care trăiești acum
Liber
Îmbuibat, saturat de așa zisa libertate
Tu cel democrat care îți întinzi oasele pe un pat,
Ale mele oase zac
În pământ, de ce a trebuit să mor,
Tocmai eu?
Să-mi vărs sângele pentru popor,
Se scriu pentru noi eroii
Poezii,
Discursuri tipice,
Atipice,
Memorii,
Critice,
Diacritice,
Cine mai știe ce nume am purtat?
Cine mai plânge sau gâtuie câte un oftat?
Cine îmi aude sufletul luat atât de devreme?
A-ți mai întrebat-o pe mama, tata, soția, soțul,fica, fiul,sora,fratele,bunica,bunicul ce mai fac?
Mai stau pe aceeași stradă în același toropit oraș?
I-ați dat un alt nume străzii, orașului?Numele meu ?
Aprindeți lumânări să ardă mereu…
Uneori,dar de cele mai multe ori stau de vorbă cu tovarășii mei aici în rai,
Pentru că suntem în rai(măcar atât am primit în afară de jelit)
Dumnezeu ne-a lăsat să locuim aici
Să numai știm de frici, de comuniști, de zile lungi întunecate
Chiar dacă ne este atât de dor
De tine frate,frate al meu în libertate,
Dor de părinți
Dor de copii
Dor de a mai strânge în brațe iubita ascunși anonimi printre cei vii,
Vouă vă este dor de noi
Acum în decembrie când plouă cu lacrimi
Și ninge cu rouă,nouă ne este dor de voi, dar nu ne mai întoarcem înapoi, rămânem aici,pentru încă o revoluție,o nouă constituție, vom alege un nou președinte,un nou rege care să ne țină minte!

Fotografie realizată de Lara Nuțu copilul meu postrevoluție în Amsterdam