Copilului meu

Îngerii mei s-au pierdut în graba mare în acea zi de februarie cu mult somn și soare
Pentru că atunci când ai venit tu
S-au speriat atât de tare și dintr-o dată
Au căzut,
S-au lovit,
Gurile lor au amuțit și ascultau plânsul tău înserat
Îngerul tău de data asta
A vorbit,
A strigat tare,
Silabele lui semănau cu sunete de trompetă
Duioase
Vârâte în urechea mea internă
Și au rămas acolo
Și s-au făcut o singură silabă eternă.
Pe urmă în timp învățând din nou iubirea a doua oară,
Îngerii mei s-au ridicat din nou cu îngerul tău
Și au învățat să fâlfâie și să scuture aripile
Peste nemărginire,
Eram eu și tu,
Tu și eu, eu, tu și celălalt copil al meu mare, tu și noi.
Copilul meu în timp mi-ai adus atâția îngeri în casă,
Încât uneori duminica numai aveam loc să îi așez la masă,
Îi orânduiam pe unde puteam,
Începeam să-i număr,
Dar erau tot mai mulți cu fiecare an,
Creșteau alături de tine
Și nici nu mă mai miram
Erau ca într-o simfonie
Și cântau într-una
Vară, iarnă
Doar de bucurie,îmi învățau din nou oasele să meargă, gura să postească
Ochii să-mi adoarmă în cele din urmă uimiți
De frumusețea pe care mi-ai dăruit-o și o dărui mereu!
Iar acum că ai crescut frumos și mare
Mi-a rămas timp suficient de privit!

Lara

Mi-am donat sufletul

Mi-am împrumutat sufletul unora dintre cei răi și egoiști
Voi cere adaos celor triști,
Voi lua camătă pentru tupeiști
Și voi prelungi amanetul
Celor dornici de cunoaștere.
Le-am descris stările sufletului meu
Unii au înotat în mare și au găsit perle de vânzare
Unii au stat tolăniți într-un vis descoperind frumusețea clădită în rânduri scrise prescrise pe o rețetă compensată sau unii au primit-o chiar gratuit,
Unii au rămas cu chilipuri
Inele cu stele, pietre găsite pe drumuri, tablouri câștigate la licitații,
Enumerații și holocaust de zile
De muncă,
Facturi vechi,ponosite,uitate, îmbrățișări și ore de dragoste nemărginite, nehotărâte dar benefice
Tratament balnear,ancestral, bonus sau premiu pentru tinerețe.
Unii sau mai bine zis copiii mei înfiați în zilele de vară,au găsit frumusețe,
Siguranță,organe, viață de donat
Singurul loc sigur din lumea aceasta
Mi l-au luat și eu nu am depus nici o plângere
Nu m-am mirat.
Unii au scotocit mult, avar, au crezut că e în zadar dar au găsit și puțină tristețe
Atât de puțină încât n-au pregetat să-i deie binețe.
Sufletul meu e atât de roșu și roz de fericire
Consideră că a primit suficient,
Destulă iubire
Și poate s-o dea cui vrea
Așa că fiți păsări de pradă
Fiți corbi, fiți berze sau bărzoi
Fiți albe, negre ciori
Nu am să vă cert și nu am să îmi iau sufletul înapoi!

Poezie pentru ultima secundă( dacă o să fie😉)

Dacă ne-ar transmite cineva că mai avem de trăit doar o secundă
Ce ai spune, ce ai face, la ce te-ai gândi?
Eu aș deschide ochii larg
Ca un căscat
De mulțumire
Și simultan mi-aș arcui trupul
Asemenea pisicilor
Și m-aș înălța în înalt
Ca să scap,
Să scap
De haosul sau echilibrul zilelor, aș executa o mișcare grea de mandibulă și maxilar ca și cum m-aș arăta mulțumită de un dar,
E pură manipulare, simulare e un mod de a face artă,
Dar ar spune unii:
Elena, fetele tale, iubitul tău nu intră în această ecuație?
O să le răspund
Că de foarte mult
De demult îi port cu mine
Că mi-au intrat în miros
În vene și os
Că-i știu pe de rost
Mai bine ca mine,
Că le cunosc și umbra când se rostogolește în pat
Că de acolo am împrumutat acel căscat de mulțumire, de înnoptat
Pentru ultima secundă

Poezie pentru mine și noi

M-am uitat pe mine în anii trecuți
Alergam disperată să cresc și să alint
Tot ce era în mine din mine de crescut și alint
Uneori ziua speriată de alergătura mea ciudată
Se făcea mai lungă
Se lungea de-a dreptul toată să-mi ajungă
Noapte mă răsfăța puțin în brațele negre de tinerețe ale iubitului
Cât să-mi iau doza zilnică săptămânală lunară de femeie puternică avidă și reală
Și zi de zi ani de ani până au apărut firele de iarbă de iarnă
Pe osatura cumsecade a capului meu (am fost răsfățată au apărut târziu ca un suflu de primăvară ca un asfințit camuflat de vară)
Le număram și parcă nu mai eram eu
Și atunci s-a produs declicul
Țac ca o alarmă de incendiu la început
Apoi ca o sirenă în prag de război
Și pasul meu s-a împiedicat
A tăcut
L-am exersat în pas de ballotte și am stat
Întinzându-mi brațele lung
Măsurând firul cărunt
Despicând
Și cerând
Pauză
Pauză vă rog
Puțin
Pentru că mâine iar am s-o iau din loc
Dar mai piano
Adante
Și poate nu se știe de data aceasta și cu un dram de noroc!

Eu

Pentru noi cele care…

Cred că e ok dacă ne despărțim după ce ne-am ținut în brațe 30 de minute
Dorind să să ne facem pe plac
Amabili îndrăzneți sau plictisiți amândoi
Cred că e ok după 6 luni de conviețuire împreună în camera de cămin ( fără abrobarea sau cu încuviințarea tacită a administratorului a viselor erotice sau a masturbării spumoase a colegilor tăi studenți la Politehnică) să ne despărțim fără regrete
După ce aproape ne-am înfulecat făcând sex turbat
E ok?
Nu avem aceleași idealuri el e userist eu pacifistă salvez pinguinii imperiali
Ești sudistă?
Sau anarhistă?
Polul Sud e republică sau?
Caută pe google! Îți șoptesc la ureche( avea scula mică)
Pe bune
Iar mâine te văd pe tine mutându-ți puloverele laptopul creioanele tampoanele în aceeași cameră cu miros acru de transpirație și iarbă
E ok dacă intentezi acțiune de divorț
Pentru caii verzi
Cu care am făcut amor în tinerețe
Uitând că sunt mama copilului tău
Conceput cu tandrețe?
E ok să mă reîndrăgostesc
E ok să trăiesc?
E ok să ne spunem pas
Sau bun rămas
Sau să ne asumăm
Să ne riscăm
În viață tăcând înjurând încercând rămânând el sau ea doar pentru că…

Pentru că suntem minunate ca niște flori NOI(tablou din colecția proprie autor necunoscut)

Poezie pentru mine și fetele tinere

Mi se spune mereu că sunt răutăcioasă
Invidioasă de-a dreptul pe femeile tinere
Nu am cum!!!
Nu am cum!!!
Vă repet
Pielea lor de cele mai multe ori îmi amintește de pielea mea de începuturi cu multe culori,
Cu multe îmbrățișări, dezmierdări, nerăbdări, cu tăvăleli pe oriunde și oricând, cu pofta nebună de a iubi cât mai mult,
Cu nesiguranță, cu obrăznicie, cu cutezanță, speranță, uneori cu prostie( prostia se manifestă oricum la orice vârstă)
Mirosuri de reîncarnare brună
Jilavă
Miros de pădure bătrână acoperită de ploaie care
Cheamă ogarii instruiți
Să caute trufele
Nu pot memora
Clipele,
Anotimpurile în care m-am împiedicat
Sau am alunecat din pat
Străfulgerată de mirosul fierbinte de dragoste
Atât de mult l-am adulmecat
L-am amestecat cu saliva
Cu bila cu sucul pancreatic
Cu stupiditatea hormonală a creierului meu
Colosală
Povară de dus
Zbor către sus
Încât acum toate bolile de care se presupune că sufăr
Își au originea acolo
În percepția despre dragoste sau de a face dragoste
Încât nu am timp să fiu răutăcioasă,
Caut leacuri, adevăratele leacuri pentru vindecare
Și din când în când trag cu ochiul,la cele tinere
Și le binecuvântez să aibă parte de dragoste, de multă dragoste, să nu o ocolească sau s-o dibuie sau să o soarbă ca pe o cafea turcească,
Să o putem împărtăși împreună!

Costa Teguise (octombrie 2021)

Poezie pentru doamne

Nimeni nu știe câte mâini folosesc când îmi dau jos chiloții bej
De doamnă
Sau pe cei roșii de toamnă
Sau pe cei negri de purtat la operetă pentru a fi măcar o oră cochetă
Sau pe cei albi cu ochi de smarald pe care îi țin într-un sertar anume special pentru atunci când voi merge de-adevăratelea la spital
Am o duzină din toți.
S-ar termina iarna, și tot aș avea de purtat chiloți.
E un întreg fetișișm comunist,
E o cămară nemțească la mine în dormitor de a avea atâtea perechi de chiloți și atâtea culori,
E singurul lux pentru pielea mea
Aceea de-ai avea și de-ai purta.
Iar când voi împlini o sută de ani,
Îi voi dona
Sau nu îi voi da,
Mă voi agăța de ei înebunită după vremea trecută,
Mi-i voi aduna într-o plasă de ață cu mânere de lemn
De cea cu care mergi la plajă
Și o voi purta etern!

Fotografie realizată în Tunisia acum trei ani( sper ca anul acesta să reeditez fotografia la La Goulette ).E prea frig să fac o altfel de fotografie😂😉

Reeditare

Când bunica bunicilor mele s-a gândit că ar trebui să-i port numele
Era pandemia de gripă spaniolă,
Era primăvară,
Se tulburau secătuite de duhoarea morților
Magnoliile,
În acel sezon,în plin război,s-au străduit să-mi contureze trăsăturile de femeie cu sex-apeal
Învinseseră și neoplasmul și astmul erelor nucleare
Dar,se pare că nu le-a ieșit defel.
Era mare jale
Și în munca ei asiduă de a mă concepe
De a mă naște înainte cuceririi lunei de către americani,
Putea să fie luna cucerită și de chinezi, coreeni, spanioli, francezi sau ruși
Nu era așa de important pentru ea,semnificativă era reeditarea unei alte femei din familie,
Și-a pus în mine praf stelar și roșu tipic de maidan,
S-a întristat când a ghicit în flori de tei, cărți de tarot și în cafea
Că atunci când mă voi apuca de iubit,dar a fost
Târziu,nu voi înțelege ce e iubirea,poate o spicuială, trândăveală și amețeală,
O voi face cu o forță inegalabilă fără rușine
Cu o cutezanță care te-a zăpăcit și pe tine,
Și acest ,,iubit” ( a se lua nu ca substantiv ci ca adverb)
M-a uimit
Încât și acum îl descos pe toate părțile, îmi deșir arterele și-i deschid porțile
Ca unui oapete de vază
Îi aduc omagii
Plocoane
Îi scriu zilnic
Mărturisându-i că acum la bătrânețe pot spune cu adevărat că m-am îndrăgostit și iubesc!

Tablou(autor necunoscut din colecția proprie cumpărat la târgul de vechituri din Piața Traian Timișoara)

O altfel de poezie de Bobotează și Sf. Ioan Botezătorul

De azi suntem Meta
Unii din noi pleacă la Mecca
Sufletului lor,
Unii dintre noi se spală în Iordan
Amintindu-și botezul,
Important este ce vor învăța despre iubire
Vor lua hapuri de nemurire?
Eu împachetez omuleții de zăpadă și renii de pluș
Parcă ieri erau plecați la petrecerea nupțială a pinguinilor imperiali la Polul Sud,
Fundele cu care i-am legat de balustradă miroseau a alb,
A zăpadă,
Erau pătate și de sângele focăi leopard(Amintindu-mi să numai fiu monogamă căutând în fiecare an dragostea ta)
Parcă de Bobotează era ger,
Eram în anii trecuți mai trează
Cu sufletul hingher
Alergând să anihilez păcatele lumii cu o doză de sminteală
Cerșind puțină apă sfințită în inima lor goală,
Mult mai târziu am învățat că bucuriile simple,mărunte,
Ca vârâtul în pat cu o carte în mână alături de tine mângâindu-ți firele aspre și puține,
Promițându-mi că o să tac,
Că o să fac piftia mai puțin sărată,
Că voi pleca din nou în Israel
Să-mi duc sufletul să alerge în sensul în care curge azi el,
Că-mi voi pune în loc de atrii și valve și cave și pulmonare aripi întinse care or să zboare,
Că-mi voi numi din nou dacă voi mai naște primul copil
În amintirea celui ucis de Irod,
Că-mi voi schimba mersul și capul nerod,
Și-am să mă întorc în pustiu să culeg penele lăsate ca urme
De voi
Despuiați de gânduri urâte și goi!
De azi suntem Meta
Parcă ar muri și planeta
În pelerinaje,
În promisiuni și miraje,s-o salvăm, să ne salvăm,
Miracolul zace în noi!

Pinguin realizat de Monica Richards (din colecția proprie)

Și doar pe tine te am în inima mea(poezie de iubire pentru femeia din viața ta pe care nu o cunosc, dar știu că vă iubiți muult)

Niciodată nu am știut ce nr. porți la pantofi
Și totuși îți cumpăr pantofi pe care îi porți,
Nu știu nici ce grupă sanguină ai,
Dar oricum eu sunt donatorul tău universal,
Nu înțeleg nici de ce nu mă mai ții uneori de mânâ
Și totuși atingerea ta aspră
Îmi rămàne pe trup,
Și parcă acum în iarnă mi-e mai mult dor de tine și trebuie să împodobim bradul dar eu nu mă pot dezlipi de sufletul tău,
Oricum avem ornamentele de Crăciun de anul trecut,
E cazul și să pregătesc o altă friptură de rață
Poate se ieftinesc portocalele sau mandarinele,
Poate ne vindem merele la piață,
Și totuși știu că vom îmbătrâni împreună
Și ar fi cazul să notez date esențiale despre tine
Și tu despre mine
Pentru ziua de mâine,
Apropo cred că am să te cadorisesc cu un vis,
Depinde de inflație sau de programul meu liber,
Și totuși parcă nu este timp în existența mea decât să te iubesc,
Să te iubesc,
Și toți știu despre această iubire cu tine,și o văd în fiecare zi cu aceeași privire senină!

Fotografie realizată de Călin Leucuța