Poezie pentru doamne

Nimeni nu știe câte mâini folosesc când îmi dau jos chiloții bej
De doamnă
Sau pe cei roșii de toamnă
Sau pe cei negri de purtat la operetă pentru a fi măcar o oră cochetă
Sau pe cei albi cu ochi de smarald pe care îi țin într-un sertar anume special pentru atunci când voi merge de-adevăratelea la spital
Am o duzină din toți.
S-ar termina iarna, și tot aș avea de purtat chiloți.
E un întreg fetișișm comunist,
E o cămară nemțească la mine în dormitor de a avea atâtea perechi de chiloți și atâtea culori,
E singurul lux pentru pielea mea
Aceea de-ai avea și de-ai purta.
Iar când voi împlini o sută de ani,
Îi voi dona
Sau nu îi voi da,
Mă voi agăța de ei înebunită după vremea trecută,
Mi-i voi aduna într-o plasă de ață cu mânere de lemn
De cea cu care mergi la plajă
Și o voi purta etern!

Fotografie realizată în Tunisia acum trei ani( sper ca anul acesta să reeditez fotografia la La Goulette ).E prea frig să fac o altfel de fotografie😂😉

4 comentarii

  1. Să faci din viață , poezie Și din poezie, viață ! Se simte iz-ul de „geamăn” :când umor, când visătoare, când îndrăgostită, ironică sau onestă… ❤️❤️❤️

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s