Piedra de arena volcanes extintos Sin tocar solo mi alma El océano azul negro verde Solo él ve Nuestras vidas Infinidad Amor Comprometidos en el tiempo Náufragos y exiliados aquí y donde Las espinas florecen
Nisip piatră vulcani stinși
Și neatinși
Decât de sufletul meu
Oceanul albastru negru verde
Doar el vede
Viețile noastre
Nesfârșirea
Iubirea
Logodită cu timpul
Naufragiată exilată aici unde
Înfloresc spinii!
Mă gândesc cum virusul sau lumea sau bogații sau maniacii
Ne-au împărțit în două
Vaccinații și nevaccinații
Bunii
Și nebunii
Cu mască FFP2 sau fără mască
Cu deștepți sau gură-cască
Cu tineri sau cu bătrâni
Cu maniaci sau burlaci
Într-un val două sau nouă
Cu denumiri de stele
Sau galaxii efemere
Și mă încumet să sper că iubirea mea
Infinită ca un cer
Nu se va curma
Nu va fi stea
Sau proteină mesageră
Migrenă sau efemeră
Voi continua și voi crede în ea
Ca și cum mi-ar fi ultima genă
Ultimă alveolă pulmonară
Ultima secundă din ultima țară
Și nimeni și nimic nu mi-o poate lua
Chiar dacă am trăit jumătate de veac și trei ani și ceva
Iubirea mea va lumina dar nu va fi stea
Va fi lumina din inima mea
Și doar tu
Numai tu o vei vedea!
De exemplu rămâne o parte din tine banală în mine
În cele mai mărunte gânduri și gesturi din zi
Mereu oricât aș alunga-o
Uneori zăresc lingurița de cafea lăsată anapoda
În dimineață când mă trezesc alături de
Cana lălâie cu gust de gutuie al trupului tău
Șoșetele aruncate sub pat și mirate când le strâng cu dispreț și mă eeeenerveeez
Dar în același timp
Gândesc ca o prematură și pură făptură
Că ce m-aș face dacă într-o zi tu pur și simplu te-ai topi
Eu care beau de-o viață cafeaua neagră și amară de-mi răsfață creierul atent și zevzec și absent
Aș dona când tu n-ai mai fi lingurițele din casă
M-aș zăpăci și aș umbla fără șosete
Când tu n-ai mai fi
Și aș rămâne somnoroasă în zi
Fără statistici și fără de gesturi nimicuri prostii
Și aș vorbi singură aș exersa grimase
Nepricepând jocul de snooker de la terase
Sau m-aș eterniza în poziția de nufăr
Și aș visa că de iubire mă scutur
Ca de o boală misterioasă și rară
Și aș rămâne pustiită și goală fără de dragoste dacă n-ai mai fi tu!
Dezmăritat mi-este sufletul
Căci te-ai despărțit de mine vară
A câta oară te-am iertat
Căci ai fugit din al meu pat
Și-mi tremură trupul în vânt
Și trupul mi se agață în galbenul din lume
Zburatic somnoros și fără nume
Și-am să rămân în urma ta vară chiar cheală
De soare flori și mare
Am să-mi pictez chelia cu tonuri de ocru de oranj
De maroniu cu tușe pe obraji
Gen vintage
Fată de oraș
Am să-mi îndrept privirea înspre cer
S-o învăluie septembrie în mister
Și o să mă alinte de acum norii grei și suri
Și o să îmbrac doar dresuri moi de lână
Cu câte un ochi de ceață sau de brumă
Și o să am iubiți chiar nouă
Când zilele vor fi mai gri și plouă
Căci ce să fac în toamna care vine
Decât să mă iubesc cu tine decât să mă iubesc cu voi plouați ciufuți sau triști și goi
Veniți în toamnă să iubiți vin-o în toamnă să iubești și tu !
Vai vai
Inima mea
Va înceta
În bătaia sa
Când toamna va cădea
Din înalt
Curând
Și va rămâne
Pe pământ
Doar pene și vânt
Cuvânt peste cuvânt în cuvânt
Și un gând
Că ne vom revedea
Acum sunt stea
Și plâng și plânge și ea
Printre alte stele
Dar nici una dintre ele
Nu vor fi găuri negre
Doar inima mea
Va fi singură printre ele
Voi râde voi iubi voi privi voi priveghea pentru voi cu inima mea,
Până într-o zi când ne vom revedea căci veți fi și voi stele printre stele
Vai vai dar voi ve-ți mai sta pe pământ mult și de aceea un gând gândul meu singur rămas vi-l las și eu mă duc pe un drum fără popas până acas’
Drum bun!😥😥😥
Eu stau,
Cât de frumos stau în toamnă
Și aștept iubirea.
Am timp berechet
Și cafea neagră și grea
Bio,
Strecurată,
Cu lapte de migdale amare
S-o beau pe îndelete privind în suflete cochete.
Eu stau
Cât de cuminte stau în toamnă
Și aștept să mă iubești cu trudă
Nu trist spasmodic și pe fugă!
Eu stau frumos în toamnă
Și mă mir
Că n-ai venit , nici nu te știu,
Că m-ai lăsat uimită și întoarsă asemeni cănii de pe masă din care zațul se coboară încet mărunt și mov
Asemeni unei vieți spre seară,cu semne, litere și cifre împănate,ca să le văd să nu uit că ai plecat departe,iubire
Eu stau,cât de frumos eu stau în toamnă și aștept
Să-mi pui o întrebare tu,
O singură întrebare
În ziua în care vara se trece, moare,
Se jeluie copacul și-și flutură în lumină
Frunzele sale albe de ceață și a lui splină,
Mi se-ncovoaie-n spate
Mă apleacă, mă cocoașă,
Mă împodobește în haina lui de toamnă, de mireasă,
Îmi mistuie de copt sufletul plin de roade
Iară pe zile septembrie se sloboade
Cu atâta tevatură, alai de îngeri nași , de îngeri fini și îngerii nuntași
Ce se încurcă în vorbe,în inimi și iubire
Și parcă ascultându-i
Mai, mai că-mi vine,
Să stau cuminte astăzi și să mă pierd pe drumuri
Să mă preschimb în fluturi
Și în ambrozie amară,
Și să mă prind în stele când noaptea se coboară!
Câtă zăpăceală în acest echinocțiu
Câtă pălăvrăgeală smintită și aburită
Zace în ceainicul sec
Cu încrustații art deco
Cu sept
De petale de trandafiri ofiliți de pe
buzele tale
Curând îmi voi pune șalul ros de timp
Și voi fi ca o cioară văduvită și gonită
Pe când ea adevărată cioară goală de vară va plânge
Nu am timp s-o ascult
Sunt atât de preocupată
Ca și cum aș fi din nou fată
Să aranjez frunzele verzi și uscate de ceai
În moduri ombilicate
Scrise în tratate
Iar lacrimile îmi zac uitate
În ceașca albă de porțelan
Câte anotimpuri vor mai sta acolo tolănite în
Încercări de a ne continua viața
De a iubi în moduri cât mai profunde false sau adevărate ca și cum am fi ultimii aleși de Dumnezeu din nou ca și cum circumzia ar fi efectuată ecliptic curată
Cât echinocțiu uitat în seară
Strânge-mă în brațe toamnă bizară!
Sunt zăpăcită și vorbesc o nouă limbă de ciori !
Hei pe talpă
Îți sap cu o daltă
Numele meu
Tu-l poartă prin lume
Poate cineva se va milostivi
Și-l va rosti
Duminica
Când se împart sfintele daruri
Mântuiește-mă azi m-a necăjit iubirea
M-a lăsat fără apă fără întrebări
M-a uitat pe caldarâmul străzii pe care alergasem ieri
M-a lăsat pustiită și zdrobită
Oasele mă dor de neputință și zbor
Ochii mei verzi tresar în bătaia îngerului la amiază el îngerul
Nu-mi spune nimic.
El îngerul nu mă privește
Uimită mă lasă și mă rănește lumina lui
Mântuiește-mă căci azi am învățat să cad
Azi am învățat…
Lazăr Elena 