Poezia a șasea de toamnă

Dezmăritat mi-este sufletul
Căci te-ai despărțit de mine vară
A câta oară te-am iertat
Căci ai fugit din al meu pat
Și-mi tremură trupul în vânt
Și trupul mi se agață în galbenul din lume
Zburatic somnoros și fără nume
Și-am să rămân în urma ta vară chiar cheală
De soare flori și mare
Am să-mi pictez chelia cu tonuri de ocru de oranj
De maroniu cu tușe pe obraji
Gen vintage
Fată de oraș
Am să-mi îndrept privirea înspre cer
S-o învăluie septembrie în mister
Și o să mă alinte de acum norii grei și suri
Și o să îmbrac doar dresuri moi de lână
Cu câte un ochi de ceață sau de brumă
Și o să am iubiți chiar nouă
Când zilele vor fi mai gri și plouă
Căci ce să fac în toamna care vine
Decât să mă iubesc cu tine decât să mă iubesc cu voi plouați ciufuți sau triști și goi

Veniți în toamnă să iubiți vin-o în toamnă să iubești și tu !

6 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s