Poezia numărul 3 din Săptămâna Mare

Prima femeie se tânguie nebună:de la mine a plecat totul, nu am nici o vină!
Femeia păcătoasă spune:Asta sunt eu!
Voi care nu aveți mâini urlați:Nu am iubit-o eu!Nu am cunosct-o eu iubind-o!Ea este ispita!Am fost toooooți ispitiți…și iubiți!
Eu susur visătoare și întreb:Poate fi iubirea și mai mare?
Răspundeți și numai căutați pietre!!!S-au zidit bisericile cu ele,s-au înălțat temple, a-ți rămas pe dinafară, au zăvorât uși,dar,
Dar inimile voastre, inima mea, inima ta se lasă de fiecare dată descoperită când Tu o atingi și o miruiești cu mirul de miercuri de atunci!

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s