Etichetă / IBCV Timișoara

de elenalazar28

Dr.Lazăr Mihai

De n-ar fi inima,
Nu ai fi tu.
De ar înceta ea să bată doar pentru o secundă nătângă și toantă ce e,
Ai înceta și tu să urli la stele,la cer și la flori și …
Nu ai fi tu.
De aceea rog inimile toate să bată ritmat și cuminte,
Sinusal să curgă în tihnă
Și tihna,sufletul tău să-l cuprindă,
Să nu uiți că tu știi să dai vindecare și cerului și stelelor și liliacului copt
Că porți alinare cum își poartă mamele copiii în suflet
Și cum și eu mi-i port
Și poate că inima aceasta mereu învață de la tine că lumina ce stă în ea e vocala cu care în lume rostim mereu, numai da,
Iar tu cel care o asculți cu totul,
Nu o atingi cu mâinile
O convingi și-i spui :
Mai stai inimă , nu pleca!
Și clipele nu știu și noi de asemenea nu știm,
Dacă tu vindeci inima sau ea te învață pe tine
Cum să ții ritmul mai departe,
Iar acum dimineața când lumina se scaldă și intră în saloane ca o promisiune
Toate inimile îți seamănă puțin
Pentru că tu le spui întotdeauna să nu renunțe.
Pentru că tu strigi tot timpul
Rămâi!

Octombrie 2025 ( e foarte greu sā-l prinzi pe Mihai la poze🤪, dar am reușit, aici , e Nico, Moni, Oana, Simona și eu-pentru cei care nu știu T suntem asistentele medicale de la IBCV Timişoara.)
de elenalazar28

Camera albă

E o cameră albă de spital
Dar totuși e o cameră albă specială față de celelalte camere albe pentru că ea păstrează cele mai mari emoții
Cele mai mari trăiri
În ea se aud cuvinte de disperare teamă speranță iluzie curaj
Și cele mai multe promisiuni rugăminți rugăciuni mătănii spovedanii
Poate mult mai multe decât într-o biserică
Știi Dumnezeul meu al doctorilor al asistenților al infirmierelor
Dumnezeul nostru al tuturor
Dacă am să mă fac bine
Promit( și câte îi mai promitem)
Uneori din camera albă de spital răzbat și înjurături
Morții măsii să-i ia naiba etc
Nu e frumos dar uneori și în acest mod se manifestă durerea neputința îndoiala
Și camera albă ridică tristă din umeri și-și astupă urechile
Uneori nici ea nu poate face totul
Chiar dacă e îndelung răbdătoare
Uneori camera albă plânge de cele mai multe ori plânge din cauza tristeții a bucuriei de aceea
Nici nu e nevoie de cloramină sau oxifloor ca să mai speli pe jos atât de multe lacrimi se adună și o purifică
De aceea camera albă e un soi de purgatoriu
În care aripile halatelor iau formă de îngeri
Care de cele mai multe ori
Nu te trimit nici în rai nici în iad
Ci pe pământ pentru a învăța din nou…iar și iar ce este iubirea și să o rostești cu frumusețea care i se cuvine măcar o dată!

Salonul 210
de elenalazar28

Str.Gheorghe Adam nr.13A

Strada Gheorghe Adam nr.13 A
O știți ?
Cunoaște cineva această adresă?
Noi noi noi inimile toate!!! oblojite mângâiate reparate implantate operate de 30 de ani!
De cine?
De ei oamenii cu inimi mai mari decât ale noastre!
De ce?Pentru că ei
sunt îndrăgostiți poartă iubire
În mâini și o picură precum picură ploaia
Mărunt bogat cald
Și o trezesc în fiecare dimineață o trezesc surâzând în albastru și roșu și alb
Mi-ar place mult de tot să-i cunoașteți pe acești oameni îndrăgostiți îmi strigă inimile care bat tic tac
Sunt aici pe strada Gheorghe Adam nr. 13 A,
A mare
Ei sunt cei care aripile timpului măsoară mereu!

de elenalazar28

Inima noastră

Cât de perfect este timpul în mișcarea sa,
Le cuprinde pe toate
Tocmai de aceea îmi închipui inima ca și pe un timp
Cu zile senine și nopți albastre de vară
În care se zbat pescărușii albi pentru a putea ciupi puțin din măreție înainte de a veni dimineața.
Secundele scurte, exact cât ai rosti o vocală, sunt liniile mici și roșii pe care anatomiștii le numesc artere
Dar sunt atât de neprețuite,
Iar venele sunt atât de fierbinți,
Mari, mici,rotunde așa, ca și, o, oră,
Iar atriile și ventriculele sunt săptămâni, luni,ani,
Se fac tot mai bătrâne
Dar adună avide tot ce inima ar putea spune sau ar măsura viețile noastre.
Eu le-aș sugera antropologilor, arheologilor să caute inimi,
Să sape adânc în ele,ar cunoaște poate,mult mai multe despre oameni
Iar istoria ar rescri-o,
Ar spune nu era noastră,nu mileniul nostru,inimile lor atât au bătut atât, au făcut, atât de mult au iubit și au scris istorie!

IBCV Timișoara ( fragment din afișul : Cum ai grijă de inima ta)
de elenalazar28

DOR

După acel, după de după,
Ți-am promis că la fiecare țigară fumată mă voi gândi la tine.
Cred că am reușit să o fac câteva săptămâni,
Viața și-a reluat treptat și firesc
Mersul înainte,nu vrea să se întoarcă înapoi nicicum,oricât de mult am rugat-o!
Am pierdut-o și pe Hazel,definitiv și iremediabil.
Și ei i-am promis că o să-i scriu în fiecare zi
Dar iar n-am făcut-o
Pentru că sunt atât de multe de făcut,
Alergatul ăla la piață,supermarketuri,zugrăvit,jobul de zi cu zi,
Prânz,convorbiri,călcat grămezi de haine,examene,
Aerisit camere,concedii,
Alte înmormântări, nunți și botezuri,
Când să-i mai scriu?
De aceea te rog pe tine atunci când o vezi
Stând nemișcată cu urechile ciulite și ochii mari așteptându-mă să vin
Să o plimbi,
Dar fără lesă,eu o lăsam liberă să alerge
Și să o mai piepteni,
era să uit,să o mai tunzi de două ori pe an(așa cum ne tundeai pe toți, nu cred că ar fi o problemă pentru tine, tu te pricepeai să faci orice )
Promit că atunci când o să ajung acolo o să îți aduc o sticlă de whisky single malt Cardhu 18
Și o legătură de leuștean verde pentru ciorba de pește
Și sper că în rest ești bine,
Pentru că și eu sunt bine,
Doar atât,
Mi-e dor,ne este tuturor atât de dor de tine!

Vali sau Soare cum era alintat