Așa trebuie studiați îngerii Prin disecarea tuturor aripilor Acolo sălășluiesc cele două inimi ale lor Una e pentru mine Rămâne de văzut pe care am să mi-o aleg Iar celelalte pentru voi Inimi de îngeri să bată în noi Cu o mirare și o îndrăzneală de netăgăduit Cu iubiri și speranță Doar ne-a fost făgăduit Și când ceva sau cineva ne supără Să smulgem câte o pană din atrii și cavă Și la câte supărări sunt în lume acum Și încălzirea globală s-ar opri Și ar ninge necontenit și ar fi o iarnă nesfârșită Pe care am opri-o doar Dacă ne-am ierta și iubi mereu!
Îngeri Muzeul Louvre Paris ( fotografie realizată de Lara Nuțu 11.12.2022)
Cred că în decembrie sunt mai mulți îngeri pe pământ decât în cursul anului Oamenii sunt mai buni atunci Dăruiesc mai mult Se adună neamurile în jurul mesei Râd sunt toți veseli Și atunci nici noi nu mai suntem singuri Pentru că îngerii stau la dreapta noastră și ne mângâie stângaci pe inimă!
Veneția Biserica Sfânta Împărăteasă Elena ( fotografie realizată de Aurica Fărcane 03.12.2022)
Mama mă plămădește din lut Lut galben și-l descântă ca oriunde mă duc în lumea aceasta Lumea să-mi cânte. Tata mă miruie cu trandafirii cei roz Și îmi împletește cununi cu ei în decembrie Ca oriunde privesc cerul să-și scuture îngerii Fata mea să te păzească și tu să-i cinstești! Fata mea mare să crească! Nana îmi leagănă dorurile în fiecare secundă cele rele le alungă să nu mă ajungă ( și nu mi le spune) să fie doar bune să mă cunune. Vezi tu iubitul meu Ce alintată am fost și sunt ? Spune-i îngerului meu să mă ție sănătoasă voioasă pe pământ Să mă poți iubi Să te pot iubi Să iubesc cât mai mult!
Ce faci tu când rămâi doar cu îngerul tău? Singurătatea ia chip de fată morgana Acum e, acum dispare Plouă ca-ntr-o liturghie cu citiri din evanghelia de la Luca ,,Te voi urma oriunde Te vei duce” Cuvinte care îmi stăruie în minte Și pe care și eu le repet Te voi urma! Îngerul mă aprobă holbându-se la cer și plouă, Plouă cutremurat de cuminte în casă, în suflet,în iarnă, Oare va ninge? Oare te vor bucura darurile pe care le-am pregătit pentru ziua cea sfântă, Oare vor coborâ mai mulți îngeri dacă am plâns mai mult și am fost cuminte, Oare se vor înfăptui minuni de Crăciun? Toți toți am fost, suntem buni! Îngerul meu mă aprobă tacit, ridică din umeri își aranjează penele ușor cu mâna Și zâmbește, Îl atinge din seninul vieții un fulg, Privește!
Din cer se desprind îngeri atât de murdari De la funinginea revărsată pe hornuri Chiar dacă e vineri Pun la fiert apa cu leșie Să le fac o baie fierbinte îngerilor Și mă învârt în curte căutând lemne uscate Cu care să aprind focul dar cineva îmi atrage atenția: Îngerii se sprijină pe picioroange de lemn De parcă ar da o reprezentație de circ Sunt mult mai perfecți decât Cirque du Soleil Mult mai artistic se învârt în cerc Și apa mea e rece rece ca gheața Și clocotește însă în aer speranța Acum că au venit îngerii pe pământ Și-mi întind picioroangele lor de lemn Sar scântei Iar eu par atât de bătrână de parcă m-aș fi întors în urmă cu mii de ani Și l-aș îmbăia pe Loki Iuda sau pe Marele Maestru Și find o zi de vineri eu superstițioasă refuz să ies din casă Și-i las pe îngerii mei murdari să aștepte prima zăpadă.
Sunt doar eu și îngerul meu Strecurați acolo puțin în atriul stâng al lui Dumnezeu Și ne minunăm că am putut încape și suntem fericiți că vom străbate Fiecare inimă de pe pământ Infinită este această călătorie Ce bucurie că ne-am pitit și-n inima veveriței Câte secunde tropăie în ea Ritmul ei ne pătrunde și fulguie peste lume o stea Mai dăm o fugă și-inima pinguinului împărat Câtă măreție poate avea( nu am găsit nicăieri câte bătăi are inima pinguinului). Frigul ne cuprinde încet Ritmul încetinește și aștept Să apară luna Să pot atinge cerul albastru Să pot da o fugă în inima unei mame Ce nu adoarme niciodată Inspir expir Ritm compus doar din iubire Îngerul meu se miră de cât de încăpătoare este inima de mamă Și se vâră în atriul ei stâng Și se despodobește de pene ca un nătâng Și le vântură peste tot Să poată cuprinde toate inimile de mame Și amândoi pentru o clipă îngenunchem și ne rugăm Pentru toate aceste inimi înfipte adânc în memoria ce ține treaz și sfânt acest pământ Și Dumnezeu îngenunchează și el Și pentru o clipă se opresc cântările mările vântul gravitația Și oamenii devin mai buni Și fiecare își pregătește încălțările pentru a primi daruri binecuvântate Nimeni dar absolut nimeni sper că nu a fost uitat În această noapte și zi!
În sufletul fiecărui om sunt zăvorâți doi îngeri Primul pleacă atunci când închidem ochii pentru todeauna Merge și cere loc de casă în rai, Negociază cu sfinții Îmi dai? Măcar un colț în care să pun un pat,o masă, a fost om bun, Nu-i place decât să citească Și-o veioză cu led A iubit mult… Promit vom face economie în aceste vremuri de criză și de curent și de hârtie, Cât mai aștept? Uite îl plâng toți ai lui El nu mai este de mult acolo, Pot să-i spun? Îi vor rămâne cuvinte,rugăciuni și sminteli,copiii?! dar sunt pe drumul cel bun Aici va fi cuminte, Va tace! Ooooooo, nu credeți că e el? În sufletul meu locuiesc doi îngeri Pe primul îi voi trimite la negocieri Pe cel de-al doilea îl voi lăsa aici pe pământ Să păzească ce nu mai pot păzi eu, să trăiască,să zboare ca frunza-n vânt, Îl voi face mai marele amintirilor mele Va fi scrib, prim ministru,temnicer, Dar nu-l găsesc,nu știu pe unde umblă, E cu mine sau pe nicăieri Sau s-a transformat în micuțul om de zăpadă de pe stradă Dar lumea e atât de zorită Nu are timp să îl vadă sau doar îngerii au mai rămas Și așteptăm în tăceri noile primăveri!
Sinaia România 03.12.2022 ( fotografie realizată de Lara Nuțu)
Am să te urmăresc ca pe o jivină străină Ajunsă pe malul râului ce străjuie pădurea veșnic verde a inimii mele Am să te miros cu nasul meu zburătăcit în vânt Nu am să te rănesc Nici o săgeată a timpului nu-ți va atinge carotida pătată cu sânge Te voi privi atât de mult în ochi fără remușcare Chiar dacă ultima arcuire a spinării mele Va fi într-o zvâcnire de a înlănțui iubirea Nu te voi răni Toamna ne va învălui cu mătăniile ei roșii și galbene de viață În prima bătaie de noiembrie Vor alerga gonaci să ne prindă și ne vor lua urma Urma stranie a dezmierdărilor noastre în vară am să te urmăresc toamnă cum ne vânezi și visezi
Mereu am parte de vise în căutarea zilelor dinaintea căderii primilor îngeri de zăpadă!
Ca ploaia mă lipesc de tine. Nu-i așa că sunt mai frumoasă când mă port cu norii negrii prin casă, Când te lipești de spinarea mea udă Și brațele-mi fulgeră Și ochii îmi tună? Mă privești ciudat și mirat Că soarele cald nu s-a arătat, În suflet,pe buze te picur într-una, Ca toamna te scutur Și plouă…și plouă și luna. Ne poartă în brațe noiembrie, ne plimbă cu el, Ne iubim tragic de parcă am edita epopeea lui Ghilgameș de ieri. Ca ploaia mă lipesc toată de tine. Te iubesc! Mă iubești! Ne plouă noiembrie cu îngerii pământești, Galbeni, rotunzi, Mă ascund, Mă ascunzi,nu mă vezi? Eu știu frumusețea din toți, o păzesc, n-o s-o pierd,nu mă pierzi și plouă mereu cu ochii mei albaștri și verzi!
Și încă vine toamna Și încă se mai poartă războaie În acest,,veac de singurătate” Ni s-a promis că se va schimba totul Că va crește durata medie a vieții De parcă viața ar putea avea o medie Viața are o anumită durată Începe dimineața când ne întindem mădularele asemenea pisicilor Și ne ridicăm brusc în picioare Mirați de verticalitatea ce ne-a fost dată Și uimiți că nu ne cresc încă aripi Cu care să putem cuprinde iubirea Inima bate Fără a se hipertrofia Nu se oprește În toamna frumoasă bizară A mea a ta Și o luăm de la capăt mereu și mereu Pentru a marca statistici Sau pentru? Pentru a-mi zâmbi A mă ține de mână A te privi A privi Vom fi mereu împreună Nu știu cine va arunca colbul și jerbele de crizanteme peste noi Nu știm dacă vom învinge sisteme Nu știu uneori dacă pot număra mai departe de doi Sau pot împărți sau mediatiza jumătatea ta Jumătatea mea… Sau poate cineva va face odată o medie.
Anemone de toamnă(un mic detaliu din grădina mea)11.10.2022