Am să…

Am să te urmăresc ca pe o jivină străină
Ajunsă pe malul râului ce străjuie pădurea veșnic verde a inimii mele
Am să te miros cu nasul meu zburătăcit în vânt
Nu am să te rănesc
Nici o săgeată a timpului nu-ți va atinge carotida pătată cu sânge
Te voi privi atât de mult în ochi fără remușcare
Chiar dacă ultima arcuire a spinării mele
Va fi într-o zvâcnire de a înlănțui iubirea
Nu te voi răni
Toamna ne va învălui cu mătăniile ei roșii și galbene de viață
În prima bătaie de noiembrie
Vor alerga gonaci să ne prindă și ne vor lua urma
Urma stranie a dezmierdărilor noastre în vară am să te urmăresc toamnă cum ne vânezi și visezi

Mereu am parte de vise în căutarea zilelor dinaintea căderii primilor îngeri de zăpadă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s