De dragoste

Minunată este dragostea
Și sper să o văd în fiecare
Minunate sunt brațele iubitului
Și sper că sunteți îmbrățișate în fiecare secundă
Încleștate amorțite și apărate în ziua cea lungă
Minunate sunt îmbrățișările iubitei
Nesfârșite sunt ele și par că nu o să ne ajungă
Minunate sunt săruturile date în alba noapte
Și sper ca ele să vă rămână în suflet
Minunate sunt strângerile de mână
Și sper ca ele să vă fie atingeri de fluturi
Minunat este creierul golit de orice gânduri îmbibat de aburii năbădioși ai îndrăgostelii
Fără sintagme negreșeli sminteli și aiureli
Ți se iartă orice
Ți se spune ,,e cu capul în nori”
Și minunat este dacă acolo va rămâne
Minunat este trupul îndrăgostit
Încolăcit ca un șarpe
Dorit privit dezgolit de orice urâțenie de moarte
Minunată este inima plină de dragoste
Ea vorbește cu tonuri de solfegiu cu vocale cu semne fără de cuvinte
Măsurând timpul
Și cred în această trecere că voi toți aveți inimi pline de dragoste îndrăgostite de dragoste care și-au găsit perechea!

Teguise Lanzarote(octombrie 2021)

Februarie de dragoste

Nu-mi pasă că vine februarie
E un alt februarie cu gust mai mult sau mai puțin de ninsoare,
Cu gulere de spumă, fum mătase,
Pe hornurile ascunse printre case și dresurile întinse lung pe sfoară
Nu-mi pasă,
Nici dacă ar fi o altă lună bisectă, arsă, fără lună
Fără comete,galaxii în devenire,
Mute,asurzitoare sau ciufute
Un februarie cu Valentines day,
Cu Dragobete,
Fără ei,
Un februarie care are o vagă amintire, despre nașterea copilului meu pentru unii
Dar pentru mine mereu prezentă,in aceeași zi de parcă s-ar repeta în fiecare an această naștere prematură
Poate că contracțiile numai au aceeași amploare ca atunci,
Aceeași regularitate,
Poate că acum voi avea doar o contracție când o voi strânge pe ea în brațe,
Poate că acum mă voi minuna muuult mai muult decât atunci,
Poate facerea de prunci
În februarie pentru unii are o altă conotație,
Nu îmi pasă că vine primăvara anul acesta fără viruși sau cu viruși și mutații de viruși,
Fără zambile,fără narcise,
Fără piste
De biciclete suficiente în orașul meu,
Nu îmi pasă pentru că m-a lovit în moalele capului atât de puternic dragostea
Încât mă gândesc doar la ea cu o teamă că poate nu voi mai putea respira,
Sufocată de tot aerul care are doar molecule de dragoste în februarie!

Fragment de litografie ( colecție proprie)

,,Frumusețe așezată” în iarnă

Când e foarte frig
Mă învelesc cu tine
Doar pupilele mi se întrezăresc subțire pe geana zilei
Încep cu brațele tale care încă mai poartă puterea tinereții
Mă strâng în ele
Mă vâr printre degetele aspre cu fire de păr zburlite și ițite ca și ierburile uscate în zăpadă
Mai apoi îți trag toată pielea de pe torace de pe coapse de pe cap
Ca să încap
Eu toată
Neridată și necoaptă mai e pielea ta
Și mă poartă în serile de vară cu parfum beat de tuberoze înflorite și flori de cireș ca niște
Albe mimoze și pleoștite de zăpușeală
Transpir de emoție acoperită astfel
Scot aburi pe gură
Și mă învârt în inima ta ca un ceas
Acum sunt într-un an într-un veac într-un mileniu și astfel ajung să-ți cunosc toate sentimentele
Toate elementele care s-au adunat să te facă pe tine
Nici nu îmi pasă că iarnă îmi umblă prin casă
Mi-e cald acum
Mi-e bine!

Gravură în blocuri de lemn (fragment) ,,Frumusețe așezată sub un cireș înflorit” de Utagawa Yoshitora 1859 George Șerban Ukiyo-E Collection Muzeul Național de Artă Timișoara

Dragostea mea

Dragostea mea seamănă cu o livadă
Moștenită demult într-o iarnă
Pustiită de rod
Înecată în glod,
Nici ciorile numai găsesc nimic de ronțăit
Și cioroiesc
În infinit
De aceea în viață m-am pus pe treabă,
Am săpat in dragostea mea,
Am curățat pomii
De omizi,păianjeni și larve,
Timizi fluturi au început să zboare
Înmiresmând cerul de parfum și culoare,
Am pus verde de iarbă din ochii mei(chiar dacă toți îi văd căprui,întunecați și mirați)
Iar plânsul l-am adunat în ploi,
Doar curcubeul știu că TU mi-l răsfiri,
Ca o mătanie în zi
Să mă închin,
Să te închin dragoste în fiecare secundă,
Să nu te superi să pleci
Și iarba să crească plăpândă,
Rodul va încolți târziu în mine,
Dar voi fi măr,
păr, cais, vișin, cireș, piersic, nuc, dud, măceș
Doar când tu ești,
Dragoste când tu ești!

Lucia Alina

De Ioni

Să vă fie Ionul Ion,
Ioana să vă fie Ioană,
Pomul verde fie pom
Cu belșug de flori pe a sa coroană,
Soarele să luce în zori sărutându-se cu luna
Priveghind cer fără nori,
Fără furtuni,
Doar cu albe stele și
Șirag lung de rândunele,
Să se întoarcă toate acasă
Să ne cânte la fereastră
Să își facă cuiburi multe
De iubire,
De dorințe
Vorbele să vă cunune,
Să vă fie doar de bine,
Gura să nu ocărască
Fie pasăre măiastră,
Trupul să nu obosească
Fără bube să vă crească
Și secunda să alunge răul,timpului s-o ducă în urmă,
Să sfințiți voi bătătura
Când pășiți
În lunca cu salcâmii oltoiți
Să răsară numai nalbe,
Maci și grâu, și stânjeni,
Buruienile să piară
Spinii,
Să nu vă răniți cu ei.
Să vă fie Ionul Ion,
Ioana Ioană întotdeauna,
Cu botez de mir și bun gând
Să cuprindă ăst’pământ
Fapta bună să însoțească noaptea,
Ziua să vă crească,viața,pe voi să vă iubească,fie blândă și nu aspră, în veci să nu vă părăsească!

Ieri de Bobotează a înflorit unul din crini

O altfel de poezie de Bobotează și Sf. Ioan Botezătorul

De azi suntem Meta
Unii din noi pleacă la Mecca
Sufletului lor,
Unii dintre noi se spală în Iordan
Amintindu-și botezul,
Important este ce vor învăța despre iubire
Vor lua hapuri de nemurire?
Eu împachetez omuleții de zăpadă și renii de pluș
Parcă ieri erau plecați la petrecerea nupțială a pinguinilor imperiali la Polul Sud,
Fundele cu care i-am legat de balustradă miroseau a alb,
A zăpadă,
Erau pătate și de sângele focăi leopard(Amintindu-mi să numai fiu monogamă căutând în fiecare an dragostea ta)
Parcă de Bobotează era ger,
Eram în anii trecuți mai trează
Cu sufletul hingher
Alergând să anihilez păcatele lumii cu o doză de sminteală
Cerșind puțină apă sfințită în inima lor goală,
Mult mai târziu am învățat că bucuriile simple,mărunte,
Ca vârâtul în pat cu o carte în mână alături de tine mângâindu-ți firele aspre și puține,
Promițându-mi că o să tac,
Că o să fac piftia mai puțin sărată,
Că voi pleca din nou în Israel
Să-mi duc sufletul să alerge în sensul în care curge azi el,
Că-mi voi pune în loc de atrii și valve și cave și pulmonare aripi întinse care or să zboare,
Că-mi voi numi din nou dacă voi mai naște primul copil
În amintirea celui ucis de Irod,
Că-mi voi schimba mersul și capul nerod,
Și-am să mă întorc în pustiu să culeg penele lăsate ca urme
De voi
Despuiați de gânduri urâte și goi!
De azi suntem Meta
Parcă ar muri și planeta
În pelerinaje,
În promisiuni și miraje,s-o salvăm, să ne salvăm,
Miracolul zace în noi!

Pinguin realizat de Monica Richards (din colecția proprie)

Bucolică

Să mă chemi în noaptea de iarnă
Sfidătoare
Voi fi,
Voi rămâne pentru tine goală
Ca un ochi de gheață pierdut într-un iezer,
Nici măcar mănușile primite în dar de Crăciun,
Mănușile lungi de piele neagră
Atât de catifelate și moi la atingere
Nu mi le las pe mâini,
Mi-ar fi rușine să te păcălesc în întuneric,
Mi-ar fi teamă de abandon poate, nu se știe,
Ar fi un clișeu de fotografie
Pe care l-aș afișa într-un maraton
De întâlniri matrimoniale de pe facebook
Cu gemete,cu promisiuni,
Că eu sunt alta
Cu minciuni,
De a fi cea din tinerețe.
Am o altă maturitate,
Sinceritate,
Acum,
Dar voi fi la fel de directă
Ba chiar abjectă uneori dacă este cazul,depinde ce îți dorești,
Sau discretă( puțină înțelepciune nu strică)
Voi fi pentru tine ca vinul vechi îmblânzit în ani
Care a adunat atâtea arome
Cu o explozie de simțuri!
Acum la anii mei
Te pot îmbăta,
Dar îți promit că a doua zi nu vei avea nevoie de aspirină sau ciorba acră de potroace
Mereu te vei întoarce,la mine!

De azi 27 decembrie


În cele șapte zile ale săptămânii
V-aș pune coroane de flori
Și ninsori de îngeri și cerul cu sori,
Pietrele albe cu care m-au răstignit
Le-aș clădi în clipe senine în inimi mustind de iubire.
Aș răspândi lumina peste voi,
Aș ploua cu stele, cu roze culori,
Aș pune vântul pe cuvinte să pătrundă în casă cuminte,
Aș aduce liniște și pace,
Și lacrimile durerii în bucurie le-aș preface.
Ar încolți grâul în palmele voastre
Surâsul ar dospi pe fețele arse,
Ar curge bunătate în oase și sânge,
Ar cânta luna în somnul cel dulce,
În ochi aș aprinde frumosul și fiecare dintre noi și-ar găsi rostul.
În cele șapte zile ale săptămâni
V-aș pune coroane de flori să picure iubire și dor peste voi oameni binecuvântați și frumoși!

Fotografie realizată la Bienala (Timișoara 2021)

Și doar pe tine te am în inima mea(poezie de iubire pentru femeia din viața ta pe care nu o cunosc, dar știu că vă iubiți muult)

Niciodată nu am știut ce nr. porți la pantofi
Și totuși îți cumpăr pantofi pe care îi porți,
Nu știu nici ce grupă sanguină ai,
Dar oricum eu sunt donatorul tău universal,
Nu înțeleg nici de ce nu mă mai ții uneori de mânâ
Și totuși atingerea ta aspră
Îmi rămàne pe trup,
Și parcă acum în iarnă mi-e mai mult dor de tine și trebuie să împodobim bradul dar eu nu mă pot dezlipi de sufletul tău,
Oricum avem ornamentele de Crăciun de anul trecut,
E cazul și să pregătesc o altă friptură de rață
Poate se ieftinesc portocalele sau mandarinele,
Poate ne vindem merele la piață,
Și totuși știu că vom îmbătrâni împreună
Și ar fi cazul să notez date esențiale despre tine
Și tu despre mine
Pentru ziua de mâine,
Apropo cred că am să te cadorisesc cu un vis,
Depinde de inflație sau de programul meu liber,
Și totuși parcă nu este timp în existența mea decât să te iubesc,
Să te iubesc,
Și toți știu despre această iubire cu tine,și o văd în fiecare zi cu aceeași privire senină!

Fotografie realizată de Călin Leucuța

De dragoste

A nins iubitule azi noapte
Cu îmbrățișările mele, cu șoapte
Spuse molâu la urechea ta dreaptă ridată
Mirat,că tu nu ningi
Și nu mă atingi,cu frig,
Dar eu te aud cum mă colinzi,
Cum tu mă strigi
Strângând chitara,
Și parcă atuncea vara se pătrunde
Pe noi lungimi fierbinți de unde
La radio,boemă și grăbită,
Dar eu îi cânt doar iernii și mă îmbrac în alb
Ușor ca fulgul
Și mă ard,
Și-n fiecare noapte
Am să ning,
Pe trupul tău să mă preling
Să nu mă uiți,să mă tot,știi
Frumoasa ta din fiecare zi.

Lavinia Răducanu