Nu te grăbi să te înalți!
În lume totul se învârte atât de ciudat și de repede!
Până și stelele s-au înscris în cursa de o sută de metri,
Continuă să rămâi așa!
Să fii asemeni unui pui de rândunică care ține vlăstarul crud de măslin între dinți
Pentru a-și construi casa,
Zboară cât mai sus în înaltul norilor
Și când vor veni zmeii și balaurii, să te ascunzi
Lasă-mă pe mine să mă lupt cu ei
Doar sunt mai puternică!
Ți-am dat viață și te-am crescut,
Dar tu, pentru că-mi semeni atât de mult
Mi-ai luat-o și de data asta înainte…
Nu te-ai ascuns, așa cum nu te-ai ascuns niciodată
Ai zâmbit și ți-ai deschis atât de albastru ochii,
Ai cuprins toată iubirea în inima ta mică
Și lumea s-a făcut dintr-o dată mai bună.
Iar eu am învățat de la tine( cum de altfel tot timpul am învățat ) să merg mai departe,
Să nu mă grăbesc,
Să mă opresc și să încerc să cuprind totul cu mirare, înțelepciune și răbdare așa cum o faci tu!