Câți ani a așteptat Penelopa Sufletul ei de singurătate a cântat, Bărbatul ei rătăcit uitase Cum e să doarmă într-un pat! Ce o fi fost în mintea, În trupul În casa ei Ea , cea mai supusă și înțeleaptă dintre femei N-a mărturisit niciodată. Când ne unim viețile Noi femeile ar trebui să spunem în loc de clasicul ,,Da” Voi fi Penelopa. Ei , bărbații sunt oricum , asemenea lui Ulyse Poartă războaie Rătăcesc în zile Iubesc în nopți neuitate și neștiute de nimeni Homerici și blânzi în vise. Așa ne-a fost dat Așa ne-au fost scrise De către Penelopa În Ithaca,dar pare-se că noi inocentele, suavele, minunatele, grațioasele, roabele iubirii am uitat.
Privesc azi uimită și calculez tonele de dezinfectant și șervețele pe care le cumpărăm într-o viață, Ambalaje reciclate sau uitate ale zilelor noastre printre ghemurile de lână roșie sau ață, Uneori mă uit înapoi iar vorbele mele se opresc aici, Alteori gândul meu zboară la anii în care am crescut, la anii de școală Când era imposibil să te descurci, să te înnalți fără agrafe de birou sau creioane colorate sau să exiști fără să să guști vata cea roz de zahăr vândută de ambulanții din parcurile de copii, Sau adolescente fiind când nu ne mai găseam tușul negru de ochi printe maldărele de hârtii, În toți anii aceștia ne-am ciulit sau ne-am astupat urechile ori de câte ori am vrut să nu mai auzim țipetele mamei când ne arăta praful, șosetele sau resturile de gumă de mestecat, De sub pat, Apoi femei devenind ne închideam sau ne deschideam sufletul de femei măritate cu certificate, Sau femei divorțate cu sentințe uitate sau îngropate într-un colț, Făceam curățenie peste tot, în sertare, în dulapurile de pantofi, aruncam mopuri gri sau ziare. Mult mai târziu a venit și nepăsarea când inimile noastre au primit binecuvântarea Sau au căpătat azuriul serii, Parcă nu ne mai deranja atât de mult că iar s-a vărsat sarea, Că colțurile cearșafurilor mătuite stau îndoite și nu apretate , că pe masa din bucătărie dorm de-a valma de toate, Ne îmbrăcăm azi,paltonul negru cu guler de blană(doar suntem doamne) Luăm câte o pungă de plastic (tot neagră și ea)plină ochi cu gunoi, Cu gunoiul din viață și zâmbim, Ne mângâiem ridurile tăcute pe față și privim, Numai dăm înnapoi, și nu contează de data asta dacă ne-am încălțat cu botine sau șlapi, Noi mergem tot înainte chiar dacă am cumpărat, Tone de dezinfectant sau șervețele (poate nici nu ne-am folosit de ele), Pe drumul acesta mai lăsăm câte o amintire, dar mereu vom ști că în tot timpul nostru trecut și prezent purtăm doar iubire!
Tablou realizat de Elizabeth Dempster(Fillette au chapeau)
Iubirea mea ce faci cu steaua polară? Te ninge și picură îngerii leneși de iarnă, pe afară, Pe streașină cade zăpada în inimi, De frică se-nghesuie-n haremul din ele Și bâjbâie clipa în ianuarie, Și sunătoarea fierbe în ceainicul alb, Și trupul meu te privește, e cald, Și merele-s coapte, ludaia e coaptă, în noapte, Și taina te așteaptă, Zurlie mi-e graba și pofta nebună De a aprinde steaua, cerul și luna împreună. Foc de lumini, foc de astre să fac, Să te țin în brațe, pe urmă să tac, Să ascund lumina acoperindu-mă toată, Să dorm cu tine iubindu-te în șoaptă!
Mă uit la firele tale de păr,cărunte Ce mi se strecoară în trup Unde se duc ? Și oasele tale, îmbătrânite acum de trudă Parcă rup Timpul Doar în iarnă. În care veac Ai uitat sărutul,rostit cu Cu patimă,pe inimă, Acum nu-mi rămâne Decât să adun vreascuri de foc Oasele tale lemne și semne Care stau pe loc. Știu ce vom face de acum încolo, Vom călători și vom căuta verile care au trecut atât de repede, Și-ți voi pune puțină iarbă pe la tâmple,puțină iubire Doar tu să rămâi lângă mine Cuminte,până puțin am să mă joc cu ziua ta Și cu a mea, Monopoly Zaruri, Nu te supăra frate, Domino, Șah…mat. Hei , deja ai plecat?
Fotografie realizată de Elena Petrica (Stațiunea Semenic)
Se împrăștie iarna în noi cu repeziciune, Iarna ce vine,cu nori, Cu norii grei de zăpadă alunecă în mine. Mi-aș înhăma zilele la sanie Să tragă sufletul meu alb Încărcat de iubire, Să-l alerg printre stele, Lăsând noi pași curcubeului din ele, Pași mari și mov și roz de ninsoare,pași pe lumină,pe cuvinte și pe locuri, Și aș pune și puțin roșu de sânge pe alocuri Și verde de brazi Ca să arzi de iubire în iarna ce vine, Cu nori, norii grei de zăpadă Ce alunecă în tine.
Ianuarie ar trebui să poarte numele tău, copilul meu cu ochi de albăstrea, copilul meu cu ochi de cer, cu ochi de mare, Numele voastre, Ioane binecuvântate, în ziua de șapte. Pe palmele voastre ar picura alba nea, Dezlegând ape, aducând dar, aprinzând câte o stea, Pe cerul plumburiu și încețoșat de iarnă, ar înflori ghioceii în taină. Ianuarie ar trebui să se numească Ioana, așa cum decembrie ar trebui să poarte numele Maria, Și ea, iarna miluită ar fi cu ochi de copii, Stăpână pe sufletele noastre argintii ce mână zilele, ce alungă nopțile lungi și pustii, În vuietul timpului adunat în copca de gheață, A Polului Sud, Zile și nopți ce duc vântul și gerul,ploaia, cuvântul, iubirea, misterul.
Fie ca toate bucuriile și împlinirile și spiritul acestei zile să vă însoțească tot anul. Vă doresc o zi de Sfântul Ioan minunată (icoană cu Sf.Ioan Botezătorul, Grecia, insula Skiathos)
De Bobotează Ne botezăm În numele Tatălui înveștmântați în alb, Cuminți, ascultând ceasuri de taină Desculți in zăpadă,ascunși in iarnă. Ne botezăm În numele Fiului Râzănd,spărgând sufletele În cristale de gheață, Ne împreunăm mâinile peste pântec, Aducem viață. Ne botezăm În numele Sfântului Duh, Buimace rostite cuvinte Uitate trezite de plug Între brazde cernite semințe Ce pârghie albastru și verde plăpând. Ne botezăm Botezând ape și cruci. Văruite zilele noastre Ca niște năluci Fi-vor De nu vom ști ierta și iubi, Iubi și ierta, De nu vom spune în fiecare veșnică secundă ,,Da” Primim botezul Sfințit Ne întoarcem ochii spre soare și lună și zi și noapte mereu împreună, Ne botezăm smeriți În neuitare iară și iarăși In numele meu și al tău și al nostru ! De Bobotează ne învățăm destinul și rostul!
,,Curgerile Iordanului, pe Tine Izvorul te-au primit și Mângâietorul în chip de porumbel s-a pogorât”
Să iubiți, să fiți iubiți Oameni frumoși cu inimi roz întoarse cu susul în jos, Inimi pavate pe cărări și asfalt, Inimi care în bucurie bat asemenea clopotelor de la biserici vestind noul an în calendar, Să înmuguriți precum laurii în dulceața soarelui, Să înfloriți precum trandafirii din grădina edenului, Să creșteți, să vă trăiți secundele curat, neînjurați, neblestemați, nedamnați, neînconjurați de reguli și precepte, Și mai ales să zâmbiți, zâmbetul vostru să lumineze pământul, gândurile voastre să fie ca vântul și vorbele înțelepte să rodească și-n stânca aridă, Dar mai ales în tot și-n toate frumosul și trăinicia să vă cuprindă, Nici boli, viruși, nici bacterii, nici mucegaiul să nu vă atingă, Să vă cânte în viață mierla, ciocârlia, buhaiul, vioara lui Enescu și naiul, lui Gheorghe Zamfir, Să vă înnălțați ca și coloana lui Brâncuși în zilele voastre infinite cât mai sus, Să îmi trăiți magic și sfânt, Să vă știu mereu pe acest pământ!
Ce aștept eu, ce așteptați voi de la 2021? Aștept bine, așteptați numai bine, Aștept, așteptați să vină Zile cu soare, zile senine Cu ploi albastre și roz Cu luni albe răspândite printre astre purtând numele noastre, Terase cu flori și privighetori, Cafeaua aburind printre ele, clinchet de pahare cu vin Sau halbe cu bere, și vorbe rostite , strângeri de mână în stele. Îmbrățișări multe, săruturi nenumărate, zâmbete, sănătate, Prietenii alături de noi,iubiri căutate sau regăsite printre nori. Aștept și așteptați să avem alți ochi,feriți de deochi de frumoși și buni ce suntem cu care să ne privim noua casă Cu brazi și ienupări oglindiți în fereastră Noul motor, Noua mașină , un Ferrari de lux sau un Volvo de dus și plimbat în munții Retezat, Un copil nenăscut sau născut, adoptat,cu suflet de Marie curat, Un cățeluș sau o pisicuță cu blană de urs sau de pluș, O croazieră sau o vacanță de vis,o licență de scris, un majorat de sărbătorit, un nou job, sau o nouă promovare, Muuult binemeritata pensionare, Un iubit sau o iubită, o liniște de nedescris într-o clipă. Multe aștept și așteptați, Dar,să-i spunem anului 2020 ,că nu-l uitați Că am învățat să ne cunoaștem mai bine, Că unii dintre noi am devenit îngeri de suspine, Îngeri albi pe pământ Că scriem poezii, basme pentru copii, că așternem pe pânză imagini de vis sau zmee de hârtie, Că am crescut măreț și cumsecade în înalt, Că am știut la bine,și mai ales la greu,să fim împreună Și vom rămăne în 2021, la fel, iubind mereu!
,,Ascultați toți cei ce locuiți în lume” Mi-ar place să vă cunosc secunda pe care o priviți cum înghite Bucuria,surâsul,strângerea de mână furișată,iubirea uitată, mâncarea arsă pe aragaz, Cartea cu colțurile îndoite în mod grotesc și firesc, Pantofii creați de Mihai Albu sau Mihaela Glăvan, Secunda ce plimbă câinii în lesă sau bărbații bătrâni ce-și permit o metresă sau vecinii mei singuri de peste drum. Ascultați voi toți ce locuiți în lume, Mi-ar place să vă cunosc, să vă iubesc, Să vă aștept să bem o bere rece la terasă , sau un ceai de gălbenele molâu și ascet, Mi-ar place să știu mai multe despre voi, despre cât de triști sau fericiți , sau entuziasmați sau drogați sau smeriți sau plecați ,vă trăiți secunda, Secundă diferită mult sau asemănătoare cu a mea, Mi-ar place să facem schimb de secunde măcar o dată sau măcar să v-o iau sau să vi-o dau cu împrumut, Sau voi să mi-o îndatorați mai mult, Secunda plină de viață…
Fotografie realizată de Cătălin Petrișor Tamaș (Caraș Severin România)
Lazăr Elena 