Iubirea mea ce faci cu steaua polară?
Te ninge și picură îngerii leneși de iarnă, pe afară,
Pe streașină cade zăpada în inimi,
De frică se-nghesuie-n haremul din ele
Și bâjbâie clipa în ianuarie,
Și sunătoarea fierbe în ceainicul alb,
Și trupul meu te privește, e cald,
Și merele-s coapte, ludaia e coaptă, în noapte,
Și taina te așteaptă,
Zurlie mi-e graba și pofta nebună
De a aprinde steaua, cerul și luna împreună.
Foc de lumini, foc de astre să fac,
Să te țin în brațe, pe urmă să tac,
Să ascund lumina acoperindu-mă toată,
Să dorm cu tine iubindu-te în șoaptă!

Versul meu preferat”ludaia e coapta” îmi aduce in minte imagini cu Maichi si cu mami.
Ele sunt cu ludaia si cu , crumpii.
Ce te leagă pe tine de Mihai Eminescu este Steaua Polara si dragostea prea multa!🌟
ApreciazăApreciază
Așa e Adi , ludaia e la fel și pt. mine dar ea e cea care mă aduce împreună cu frații mei și mama noastră🤗
ApreciazăApreciază
Exact!
Graiul mamei!
ApreciazăApreciază
❤️🌈
ApreciazăApreciază
🤗🥰😘Frumoasă poezie !
ApreciazăApreciază
❤️🌈
ApreciazăApreciază
„Zurlie mi-e graba si pofta nebuna”
ApreciazăApreciază
🤗🤗🤗
ApreciazăApreciază