De cele mai multe ori zâmbesc întinzându-mi ridurile într-o mimică perfectă de om interesat de discuția matinală a interlocuturului sau a celorlalți,
Să-i numesc oameni?
Dar oamenii se prefac,
Sunt drăguți,
Își ascund lacrimile,
Râd la glume neamuzante,
Vorbesc în două limbi
Sau nu vorbesc uneori deloc,
Fiecare consideră că face parte dintr-o anumită specie a vertebratelor,
Unii într-adevăr au probleme cu coloană verticală le lipsesc T6 sau L4,
Sau le sunt sudate, înșurubate asemenea sufletului lor,
Ce minunat mă simt când îți strecori degetul dimineața uneori și-mi mângâi ultima vertebră falsă
Și-mi șoptești:Bună,iubito,te ador!