Vară

Adorm într-o vară portocalie de pepene sau de caisă prea coaptă cu miros de mătase fină
Ce alunecă pe coapsele mele
Urmărite de ochii tăi încețoșați în orele dimineții
Parcă aș fi o jivină, care aleargă în lunca înaltă
Unde iarba crește până la cer
Și umbra gândului tău mă caută iar eu cer, în somn, în vis…și cu inima mea miros,
Miros de secunde lungi și albe, fierbinți când mă atingi,
Ca un melc lasciv se târăște trupul meu istovit de îmbrățișare de sudoare,
Ard luncile înalte sub gâfâiala soarelui de iunie
Pârguiesc cireșele de roșu de sânge,
Crapă buzele mele mușcate în săruturi
Noaptea tiptil ne cuprinde,
Ziua se stinge,
Trupul tău asudat iar mă cuprinde
Și ne iubim aprins și cuminte, suntem vară!

Crinii mei galbeni-portocalii

Întrebări definiții

Despre iubire putem spune că e un drog dă dependență la un moment dat și…scapi de ea,
Cine știe când?
Când se aruncă peste tine ultima lopată de pământ
Despre iubire unii nu știu chiar nimic, nici măcar definiția din Dex ( faptul de a iubi; sentiment de natură erotică pentru o persoană de sex opus)
Tâmpită definiție ce-i drept,
Sec sec sec…
Și trăiesc acei unii fericiți( definiție,altă definiție din Dex, despre fericire :stare de mulțumire sufletească intensă și deplină)
Dar nu le port pică și nu au nici o vină pentru că nu iubesc
Atât timp cât ei sunt fericiți nu pot face rău( cred?!)
Dar ei sunt normali sau noi cei care iubim suntem? anesteziați tânjim dorim
E o întrebare pe care mi-o pun tot mai des
Și e de la sine înțeles,
Dacă am procedat în această viață bine?
Nu știu?! și acum recunosc că mi-e tot mai greu să mă debarasez de vechile și eternele vicii
Fumez, iubesc, iubesc, fumez, iubesc, fumez
(Și să nu mă critici🤪)

20.06.2023 ( una din fotografiile din ședința foto realizată de Lara🥰)

Poezie tristă

Știu că atunci când te voi pierde definitiv și iremediabil
Sufletul meu va deveni pliabil
Ca o umbrelă de soare
O închizi, îl închid
Și de-abia la anul în altă vară o deschizi, îl deschid
Sau sufletul meu va deveni trunchi fără ramuri, fără frunze,fără flori,fără poame roșii,moi
Pe care se vor cățăra pui de golumbi rătăciți cu trupuri gri, triști fără veri proscriși
Sau voi învăța ( pentru prima oară) că cerul are culoare, altă culoare
Că stelele se prind de inimi și pleacă
Cum voi pleca și eu odată și-odată
Că voi privi cu un singur ochi,ochi de ciclop marea
Că voi înălța zmei ce nu vor zbura,
Că voi uita sau nu voi uita
Sărutul tău
Iubirea ta…
Până atunci te voi ține strâns de mână ca nu cumva să te pierd, să pierd o fărâmă,din secundele noastre sau să mă prind de o altă mână, cu o altă mână ce știu că nu e a mea.

Side Turcia 30.05.2023

Când trăim

Când trăim de-a adevăratelea există o tristețe inconfundabilă și unii dintre noi avem parte doar de această stare,
Nu ne putem desprinde în visare,
E un subiect tabu sau clasic
Catalogat în timp.
Când trăim de-adevăratelea producem o euforie categorică care ne ține câteva clipe,
Aidoma florilor de maci
Clipele sunt roșii sângerii intense diafane dar se scutură asemenea lor ( macilor) într-o zi.
Creăm o plăcere vizuală un zâmbet un confort psihic tipic în zilele noastre dar despre care discutăm doar la anumite ore într-o anumită lună( mai).
Așa că eu am ales să trăiesc de-adevăratelea discutând despre toate oricând oricum anapoda
Și nu mă pot preface
Pot doar să vă spun că și în decembrie în mintea mea înfloresc macii chiar dacă știu că de Crăciun nu sunt toți cei dragi acasă
Dar am atâtea emoții și bucuria că se va săvârși o minune
Încât o transmit inimii mele mereu, azi, mâine,
Știind că această viață o pot trăi fără teama de a fi izgonită din propria iubire, într-o zi!

Timișoara 05.2023

Tu

Și nu fi sfios când eu te iubesc
Așa știu să te miros cu susul în jos
Mă strecor ca o hienă pe lângă umărul tău stâng
Să pot privi dedesuptul lui
Să-l miros să-l descos
Să-mi înfig dinții până la os
Să-i sorb seva și măduva roasă de timp
Și sătulă să pot să te ating
Mai jos de rotulă
Pe tibia groasă
Să-mi știi mângâierea aspră sau de mătase
Și mă voi lăsa până sub talpă
Strivită și grea
Istovită și rea
Și mă vei purta și mă vei ține minte
Voi fi vie ca durerea de măsea și de dinte!

Iris din grădina mea

Singură

Iar eu te știam atât de mult pitulat în mine
Încât am uitat să te mai strig
Poate uneori ți-era frig
Și trebuia să te țin în brațe
Ca pe un nou născut
Să te alăptez și să te mângâi pe frunte
Să nu rămâi încruntat
Ar fi păcat
Se spune că faci riduri de expresie
Poate tu nu ai vrut asta
Și cu cât mă gândeam mai mult la nevoile tale
Cu atât mai mult te vârai pe sub pielea mea
La un moment dat mi-a apărut pe brațe fire de păr d-alea tale
Și încercam să le ascund
Și mă uitam și dedesupt ca nu cumva să-mi crească și o pereche știi tu
Sau un falus mic sub subțiori sau pe pântec
Nu mă speria acest lucru prea tare
Mai mult eram nedumirită ce gel de duș să folosesc
Trupul meu mirosea veșnic a transpirație de bărbat
De cât de mult mă iubeai
Mă doreai
Mă aveai
Și m-am trezit dintr-o dată singură în primăvară
toți din jurul meu plecau sau păstrau distanța
Nedumiriți de prezența ta
Pentru că ele persoanele cumsecade nu purtau nimic sub epidermă!

Ce bine că m-am născut în primăvară

Ieșisem cu capul înainte
Și m-am agățat de sfeterul roșu al mamei care într-o zi împrumutase o culoare scorțoasă galbenă deasupra buzunarului stâng
Mult mai târziu aflasem
Că l-a ars când l-a pus la uscat într-o iarnă lângă cuptorul din camera din mijloc unde aveam două paturi și eu încă dormeam cu mama
Ce bine că nu m-am născut în iarnă și nu m-am prins de bucata de lână a sfeterului roșu care încă ardea
Aș fi rămas cu o semilună în palma mea!

De bârrrr, e cam frig pentru primăvara aceasta

Și știam că în acest an caișii vor înflori mult mai târziu
De roz de rozul din soare le este teamă
Va fi frig din nou de Paști
Ne anunță metereologii
Tu taci
Iar eu mă enervez că nu pot să încalț balerinii bătuți de culoare galben de malț
Și știam oricum că nu mai am coapsele tonifiate
Să mi le expun
Și știam că mi-e dor de rochițele vaporoase
Ce se-nfoaie în mers pe drum
Dar timpul măsoară tic-tacul din noi
Ore de după echinocțiu
Pocnesc de un roșu aprins
De iubire
Oricum va trece și ea
Alți oameni se vor ține de mână
Timizi și fără întrebări
Caișii privesc înspre mine
Și știam că vor învia…mâine!

Timișoara malul Begăi

Bucurie

Pe prag am pus pâine și sare
Pentru îngerii mei
Să nu flămânzească
Să nu mă vorbească de rău
Doar cucul îmi face cu ochiul
De l-ar apuca deochiul
Să-l lovească migrena de primăvară în seară
Că nu mi-a cântat
Stă și mă privește pe creanga mărului tulburat de frumusețea ivită dintr-o dată
Ce spală păcatul de păcat
Pământule tu te bucură
De ziua aceasta
Pământule ce ai fost arat și însămânțat cu bucurie
Iubirea va umple marginile tale
De iertare de dorință de speranță de mirare de bună vestire în toate
În ziua aceasta prima din toate
Am învățat despre mine
Iar îngerii mei cu burțile pline bucuroși m-au aprobat
Într-o zi cu soare voi spăla pragul cu detergentul universal Chanteclair cu miros de cer!

Să nu plângi

Nu pot să mă opresc din alergatul acesta spontan în primăvară
Adrenalina atinge nivelul maxim când mă întind
Să cuprind bobocii pocniți albi și timizi de floare
Iar tu cu toată inima ta mă săruți pe vârful picioarelor
Și atunci ca să nu mă mai înspăimânți cu atâta dragoste
Pornesc într-o cursă nebună de mii de km spre lună
Să văd dacă poți ține pasul cu mine
Să nu plângi dar să nu plângi
Dacă te vei număra printre învinși
Eu oricum sunt prima de data asta!

Răchitova Caraș- Severin 14.03.2023