Să fim azi doar oameni de zăpadă,
Să stăm nestingheriți, cuminți pe stradă,
Pe alei, printre copacii despuiați și goi,
Cu ochii negri de tăciune,
Pe cap să ni se pună oale ciuruite și bătrâne,
Și șaluri roase de molii cenușii
De mâini fierbinți și albe de copii.
Și gândurile noastre să cuprindă
Golul din viață și de gheață ca-ntr-o ghindă,
Să uităm de taxe, de promisiuni, facturi omise,
Să stăm cuprinși de vise, înțepeniți și fără mâini
Doar să privim la stele și minuni,
Să nu mai alergăm cu măștile pe gură
Făcând cumpărături fără măsură,
Să așteptăm ca soarele să vină,
Să ne sărute, să ne aline,
Să ne topim încet, încet în taină,
Tăcuți și singuri fără spaimă,
În picuri roz de nori purtați în vânt,
Noi, oameni de zăpadă pe pământ,
Și-n urmă să rămână
Inimile noastre roșii împreună,
Pe stradă, cuminți , nestingherite printre copacii despuiați și goi,
Mâine când iarna noastră doar va ninge
Iubiri și șoapte și culori!