În a doua săptamnă din octombrie, în seară
Mi-am propus să dau de pomană.
I-am pus pe rabin, pe preot, pe pastor și imami, pe mekkubal
Și pe un călugăr tibetan
La masă, și i-am cinstit
Cu vin și pește și orez.
Am râs, am spus povești și am glumit.
Apoi în blândul asfințit
I-am întrebat dacă au iubit?
Ce e iubirea ?
Toți cei șapte oaspeți s-au mirat!
Și eu le-am arătat pământul jos
Și cerul, sus,
Și îngerul în dreapta mea,
Și-n stânga, inima!
Oh! de-aș putea avea
Doar inimi, stele călătoare
Pe tot cuprinsul vieții, ca să zboare,
Să lumineze în infinit
Ce am iubit
Cât am iubit!