De toamnă și iubire

Chinuită de soare,
Arsă și chircită,
Toamna ruginită stăruie in noi
Hai întinde mâna și oprește zborul ultimului nor,
Și țuguie gura
Să-ți strivesc de buze
Coaja cea încinsă a bătrânului castan,
Nu pleca departe,
Ci rămâi cu mine
În această toamnă dintre noii ani!
Și-ți voi spune vorbe , molcome și calde,
Patul îți voi așterne in prag de zori,
Tu,întinde brațul și aprinde bruma
Și te îmbracă in galbenul de ploi.
Ud până la oase
Tremurând , desculț, eu te voi încinge
Și
Te voi cuprinde , oră după oră
Până la apus.
Tu rămâi cu mine,
Nu pleca departe
În această toamnă dintre ani
Zilele plăpânde,nopțile buimace,
N-or să îmi ajungă
Pentru tot ce-ți dau,
Pentru tot ce-mi dai!

Timișoara, Bulevardul 3 August, Noiembrie

10 comentarii

  1. Pentru a scrie poezii ai nevoie de mult curaj,de multă iubire și multă ură, de ascultători și ai lor îndrumători, e nevoie să îi ai pe toți lângă tine ori pe niciunul, să simți ceva ca mai apoi să o transformi în cu totul altceva, e nevoie să existe ca să trăim alături de ea.
    Multumesc pentru poezia din aproape fiecare zi!!!
    Apreciez💝

    Apreciază

    Răspunde

  2. Absolut superb! ❤️ Când vine vorba despre poezie, acesta trebuie sa rezoneze cu cititorul ( sau cititorul cu ea), trebuie sa vorbească pe frecventa sufletului său pentru a înflori în conștiința acestuia… Poezia de față ma privește în ochi și îmi atinge inima.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s