Am așteptat să crească vițeaua, Ani mulți am așteptat! Între timp alții s-au închinat Și au adus daruri vițelului gras Vițelului de aur! Vițeaua mea, se făcea că nu mai creștea Parcă nu mai avea miros Și nici culoare, Mă gândesc s-o vopsesc în alb Alb sărat de mare, Sau albastru, Cum e cerul Dar ea s-a pictat cu galben, maro, Ca și chihlimbarul Și acum miroase Lucerna De catifea, verde Și argintie de puf, În sfârșit a crescut! Trebuie, doar să-i mai aduc, Ochii, Să vadă lumea Și urechile s-o asculte, Eu, n-o mai ascult de mult!
Vaci în Poiana Mărului, România. Fotografie realizată de Lili Drăghia
Această pictură a fost realizată de ANNA LUTSENKO. Ne -am cunoscut pe Instagram. I-am trimis Annei versurile și ea a realizat tabloul intitulat: Septembrie… Anna locuiește în Crimeea, și o citez: ,,Sunt o persoană rusă, cu un suflet rus, prin urmare, poezie și toate și toate lucrurile bune din ea. Păcat că nu vorbesc românește.”
Cântec de Septembrie : Brumă călâie de septembrie Arămie,scăldată în somnul castanilor ruginiți Iubiți ! Ne cântă pădurea în asfințit. Galben de puf copt de gutuie Dulce , amăruie Ne încântă privirea, Poftiți, Savurați, Ne șoptește pământul în răsărit, Gustați! Vânt cuminte cu picuri de ploaie Mărunți și tăcuți, așternuți Peste fețele trecătorilor cărunți de ceață, Grăbiți în amiază, Care mimează , Zâmbiți! Miros de castane prăjite, aride, Clepsidre ce măsoară și ne-nconjoară inimile, Tămâiate în seară, Evanghelice, liturgice, protestante Rămase în timp, afară Trăiți! Câtă așteptare, dorință, visare! Ne aduc împreună pe noi, oameni și îngeri, Acum, când în toamnă Sună tulnic și goarnă, Și aleargă ogarii în dimineată, Spre viață! Priviți ! Auziți ! Ce septembrie ne învață !
Soare Soare Soare În pumni Pe ceafă Pe spinare Suntem melci Rotunzi Bronzați Și arși Rădaște cu chip de aramă Lenevim Cu un pahar de vin Rosé și gheață Și apoi pornim in viață Așteptând o nouă caniculă Care ne lovește în claviculă În tibie și femur Terminăm cu un sejur În Caraibe Și o croazieră in Maldive Și în final ne depărtăm În Arizona cantonăm Sau în Sahara printre dune Cu ochii rătăciți Orbiți Și plânși Închiși Și stinși Pe rune! Soare Soare Soare Pentru fiecare Opriți-mi o rază Rogu-vă Și o oază!
În ultima zi de vară Mi-am propus să stau doar afară În afara casei și a trupului meu Să miros cerul și nisipul Piatra, muntele, câmpia Până să înceapă poezia De culori De galben De cocori De păsări migratoare De iubire În septembrie Îngerul meu Vrei să te împodobesc Cu frunzele roșii ale viței de vie Sau să-ți pun ghirlande de crizanteme În loc de aripi și stele? În ultima zi de vară Am să stau cu tine mai mult afară Ținându-te de mână, Ca să rămână Soarele în noi!
Au venit ploile de toamnă Mărunte și pline de ceață Mă strecor lângă tine Sub plapumă în dimineață, În bucătărie , espresorul Face gălăgie, Cafeaua picură monoton în ceașcă. Ne uităm somnoroși pe fereastră Și ne îmbrățișăm . Ce scurtă se face ziua Înghesuită și albă Mărul își întoarce crengile spre cer Eu mă strecor în tine Stingher, sufletul se înalță . Nu mă alunga Mâine poate fi ger!
Lazăr Elena 