De mai!
In lanul de lucernă,
Vaca păștea,
Numai ea, eternă
Mugea
Lucerna înflorea,
Ca o stea liliachie,
Străvezie.
În ea Calea Lactee
Dansa, pustie.
Universul plin de vaci
Plutea
Și maci
Și raci
Împleteau nocturne
În lume,
Aruncate,
Adunate
În infinitul albastru,
Sihastru,
Al sufletului me
În lanul de lucernă,
Greierii coseau simfonii,
Vii,
Negrii și amari,
Călători printre nori,
Adunau tijele mov,
Tijele roz,
De lucernă.
Iar vaca, eternă
Mugea
Și eu și ea,
Știam că lumea mergea,
Tăcută, vuind,
Strigând și asurzind,
Mută,
Pe drumuri lungi,
Și întortocheate,
Alese și înfundate,
Căutând înțelesuri
Și taine și enigme
Și nimeni nu se oprea să privească
Lucerna ce înflorea,
Liliachie ca o stea…
Lazăr Elena 
În aceeași limbă Toată lumea plânge În aceeași limbă Râde un pământ. /Ci doar în limba ta Durerea poți s-o mângâi, Iar bucuria S-o preschimbi în cânt. În limba ta Ți-e dor de mama, Și vinul e mai vin, Și prânzul e mai prânz. Și doar în limba ta Poți râde singur, Și doar în limba ta Te poți opri din plâns.
Versurile nu îmi aparțin, dar cred că te descriu cel mai bine. Am trecut de la râs la plâns, de la o stare la alta… Și pe alocuri… m-am regăsit…
ApreciazăApreciază
Cristina se pare că suntem pe aceeași lungime de undă , e o poezie îndrăzneața îmi pot permite să spun asta șiiiii -mi place enorm🤗🤗🤗🤗🤗
ApreciazăApreciază